Rock-ul nu îşi găseşte locul într-un "peisaj" dominat de playback, ritmuri şi voci făcute pe calculator.
Despre această perioadă "neagră", Călin îşi aminteşte: "Calculatoarele evoluaseră mult şi apăruseră programe de înregistrare tot mai sofisticate, ce ameninţau serios activitatea studiourilor de înregistrare. Producătorii muzicali se obişnuiseră să primească materialul gata înregistrat în forma finală. În plus, muzica putea fi copiată în orice format doreai, mai mare, în audio sau mai mic în MP3, în diverse formule de comprimare. Discutasem la un moment dat despre situaţia rock-ului şi despre aceste probleme cu Moţu Pittiş, care, direct aşa cum era el, mi-a spus caustic: "Ce să-i faci, Căline, nu vezi că toţi foştii proprietari de restaurante au ajuns producători muzicali?!?".
SCIENCE FICTION. Prin ’99-2000, ideea de material nou scos la o casă de producţie părea, pentru noi, ceva ce ţine de domeniul science fiction. Şi adevărul este că rock-ul tăcea pe plan general. Şi, uite-aşa, se aşternea tăcerea… Aveam ceva piese noi, dar unde să le înregistrăm (?), că nimeni nu mai plătea înregistrările şi aştepta materialul gata finisat, asta aşa cum deveniseră obişnuiţi cei de la casele de producţie.
Până la urmă, ne-am concentrat asupra problemei în cauză şi, cu alte mari sacrificii pe care le-a făcut trupa, şi în special Marcel şi Tiberiu, ne-am înzestrat cu echipament personal, organizându-ne un studio de înregistrări şi asta doar pentru noi.
Rock-ul nu îşi găseşte locul într-un "peisaj" dominat de playback, ritmuri şi voci făcute pe calculator.
Despre această perioadă "neagră", Călin îşi aminteşte: "Calculatoarele evoluaseră mult şi apăruseră programe de înregistrare tot mai sofisticate, ce ameninţau serios activitatea studiourilor de înregistrare. Producătorii muzicali se obişnuiseră să primească mate
