Intr-o lume ce traieste cu teama falimentului de maine nimeni nu mai stie de unde a inceput totul. La inceput au fost creditorii ipotecari, apoi marile banci au inceput sa se clatine, acum vorbim de state care dau faliment.

Fondul Monetar International vine in ajutorul acestor state, insa oare sacul sau este atat de mare incat sa poata face fata?

Un faliment national nu este doar un concept teoretic. Argentina a trecut prin asta in 2001, iar Rusia cu doar trei ani inainte. Germania a intrat in faliment de doua ori in prima jumatate a secolului XX, prima data in 1923 si a doua oara in 1945, scrie presa internationala.

Acum Ungaria, Islanda si Ucraina sunt urmatoarele victime. Un stat nu mai are alta solutie decat sa capituleze atunci cand, ca urmare a unui razboi sau a unei conduceri defectuoase a statului, increderea s-a evaporat, iar statul nu mai poate sa isi plateasca datoriile. El nu mai poate convinge pe nimeni sa ii ofere credite, iar ratele mari ale dobanzii pe care statul le promite nu pot influenta situatia.

Semnalele ce anunta un faliment national sunt multiple. Spre sfarsitul anului 2001, bancherii uruguayeni au fost primii care au observat sumele importante de bani ce veneau din Argentina si intrau in tara. Valize pline cu dolari veneau din Buenos Aires catre Montevideo. Uruguay este o Elvetie a Americii de Sud, un paradis financiar, unde iti poti depozita banii pe timp de criza.

In Argentina, ultimul stagiu al crizei s-a facut simtit in suburbii. Dupa ce consumul scazuse cu 60%, tinerii au inceput sa pradeze supermarketurile. In decembrie 2001, 40.000 de persoane

s-au adunat in Plaza de Mayo, in fata resedintei prezidentiale, Casa Rosada. Presedintele a scapat de demonstranti fugind cu avionul. Acest moment desemna cea mai grava criza a ultimilor 100 de ani.

La conducerea statului au urmat alti cinci presedi