Se uită din când în când la afişele lipite pe toate gardurile. Apoi merg mai departe, scârbiţi de cheltuielile neruşinate din campanie şi de promisiuni. Mai ales de promisiuni. Sătui de politicieni, dar niciodată de politică, ţăranii doljeni au în faţă o nouă provocare: uninominalul. Cârciuma din Podari, aflată la şosea, era joi dimineaţă plină ochi. De alegători, evident. Numai că subiectul fierbinte al dezbaterii nu era votarea de duminică, ci unul mult mai apropiat de nevoile imediate ale sătenilor: banii de lemne, subvenţii, cât au costat lucrările de toamnă sau vremea. Întrebarea redactorilor GdS, dacă ştiu ce înseamnă votul uninominal, a picat ca nuca în perete. „Vor să ne scoată la pensie când om muri, la 65 de ani. Păi, unde sunt banii mei, că am cotizat toată viaţa... Ţara asta se duce la ruină, vă spui eu. Mie să-mi dea banii de lemne, că am auzit că în alte comune s-au dat, cu alegerile astea“, se aude o voce, ascunsă în spatele unei sticle cu tărie. Am ajuns deci şi la subiectul cu parlamentarele. Vocea din spatele sticlei capătă şi un nume, unul de scenă: nea Mărin miliardaru’. „Fir-ar ai dracu’ toţi, că nu se mai satură! Ai auzit, mă, ce primă şi-a tras ăla de la Mine sau de ăla care avea pensie de 300 de milioane şi mai voia şi salariu, escrocu’! Nu contează că e listă sau un om, că oricine vine la conducerea ţării o să aibă viaţă grea“, a spus nea Mărin, care a ţinut să precizeze că va merge la vot pentru că are un partid favorit, unul mai „serios“ decât celelalte.

„Colegiurile“, un mister pentru tanti Ioana din Podari Şi pentru Ioana Viaşu, o pensionară din Podari, votul uninominal este un mister. Bătrâna pe care am găsit-o în faţa casei, măturând bătătura, e de părere că nu prea contează cine iese şi cum, atâta timp cât pensia îi va rămâne la fel. „Au venit pe-aci Geoană şi încă unu’, nu mai ştiu cum îl cheamă, da’ nu mă interesează pe mi