Baseballul seamănă cu sportul nostru naţional doar din două motive: bastonul şi mingea. Ce-a fost mai întâi, oina sau baseballul? Este o întrebare la care nu s-a găsit încă răspunsul, iar românii şi americanii bagă mâna în foc că sportul lor a fost primul. Baseballul a intrat în România imediat după Revoluţie, în 1990, când foştii jucători şi antrenori de oină au descoperit un joc la fel de dinamic, folosind aproximativ acelaşi echipament şi reguli şi care era jucat în mai multe ţări din lume, spre deosebire de sportul lor naţional.
Şi plus de asta era ceva nou, pe care mulţi o asociau cu democraţia. „Ne-am strâns o mână de oameni şi am luat calea Italiei pentru a ne pune la punct cu tot ceea ce trebuia ştiut despre acest nou sport.
Cum noi aveam oina în sânge, nu a fost foarte greu să ne acomodăm noului regulament”, spune unul dintre fondatorii baseballului în România. Iar jucătorii i-au urmat în „visul” lor pe antrenori, lăsând în urmă sportul bunicilor.
Recunoaştere internaţională
Timp de 18 ani, baseballul românesc a ajuns să fie cunoscut şi peste hotare, în ciuda infrastructurii care este la pământ. Ascensiunea atât a selecţionatelor tricolore la diferite categorii de vârstă, cât şi a cluburilor româneşti, s-a făcut treptat. În 1995, România devenea vicecampioană europeană la juniori, 11-12 ani, iar în 1998 a fost medaliată cu bronz la categoria 13-15 ani.
„Anul acesta, cele mai răsunătoare rezultate pe plan continental au fost: locul 2 obţinut de echipa de softball a României la Campionatul European din Germania - august, Deggendorf - şi câştigarea Cupei CEB - echivalentul Cupei UEFA în fotbal - de către echipa de baseball Dinamo Bucureşti, competiţie desfăşurată în luna iunie, în Bulgaria, la Blagoevgrad”, spune Cristian Manea, antrenorul echipei de softball Angels Bucureşti şi arbitru in