Oamenii alunecă într-o stare proastă atunci când nu mai au suficient timp pentru ei şi nu se simt apreciaţi. Prinşi în această plasă, devin incapabili să depăşească momentul şi intră într-un cerc vicios. Uneori avem senzaţia că suntem înconjuraţi de oameni deprimaţi şi ajungem să ne simţim la fel. Şi nu realizăm de ce. În fiecare zi vedem în jurul nostru feţe mohorâte, oameni care par supăraţi şi fără chef de viaţă.

Arată de parcă li s-au înecat toate corăbiile. Alţii încearcă, de ochii lumii, să schiţeze câteva zâmbete, dar după ce au senzaţia că nu-i mai vede nimeni, amarul li se citeşte pe chip.

Dacă îi întrebă cineva “Ce s-a întâmplat?”, răspunsul este, de obicei, acelaşi: “Mă simt uşor deprimat. Dar nu ştiu din ce cauză”. De ce ne simţim deprimaţi?

Captivi într-un cerc vicios

Oamenii funcţionează pe principiul răspunsului la propriile lor nevoi. Şi au o serie de nevoi fizice, biologice – să doarmă suficient, să se hrănească sănătos. În aceeaşi măsură, oamenii au şi o serie de nevoi emoţionale: nevoia de a fi apreciat, nevoia de a fi în siguranţă.

Iar acestea dau sănătatea emoţională a persoanei. În momentul în care contextul de viaţă nu le mai permite să răspundă acestor nevoi, sănătatea emoţională suferă. Iar prima reacţie este cea de deprimare.

“Motivul pentru care oamenii se simt deprimaţi este că, practic, ei nu au acces la întăriri. Adică la lucrurile care răspund la nevoile lor emoţionale.

De pildă, au un loc de muncă unde primesc foarte multe sarcini, foarte multe critici, sunt ameninţaţi pentru a fi motivaţi să termine sarcinile în timp util. Este vorba de o suprasolicitare a resurselor emoţionale.

Totodată, pentru că petrec foarte mult timp în aceste împrejurări, le rămâne foarte puţin timp de petrecut în împrejurări care răspund nevoilor lo