Daniel Sandru Vizualizand datele redate de sondajele de opinie publicate in aceste zile, aproape de finalul campaniei electorale, ceea ce poate fi observat dintru inceput este ca tendinta sesizabila ca urmare a alegerilor locale devine evidenta: numarul competitorilor importanti s-a redus la trei, si anume PD-L, PSD si PNL.

Acestora li se adauga UDMR, cu un electorat stabil si direct interesat, in mod perfect explicabil, de reprezentare parlamentara. Mai observam, in plus, ca pozitionarea PD-L si PSD s-a stabilizat in jurul a 30 de procente. Pe de o parte, PD-L n-a reusit sa urce spre a atinge scorurile separate, obtinute la europarlamentarele din noiembrie trecut, de PD si, respectiv, de PLD. Daca, sub aspect politico-ideologic si formal, fuziunea a putut fi justificata, sub aspect electoral suntem foarte departe de acel procent de peste 40% pe care liderii PD-L il tot vehiculau (atunci cand nu o luau de-a dreptul razna, vorbind de 50 si ceva la suta). Pe de alta parte, PSD a scazut teribil chiar pe fondul celor patru ani de opozitie formala, cand, teoretic, ar fi putut sa creasca. Permanenta amanare a reformei, balbele la nivel de mesaj (nu doar la nivelul celui adresat electoratului, ci si la nivelul celui adresat propriilor militanti), precum si informala colaborare cu PNL se vad in situatia de acum, prin comparatie cu aceea a rezultatelor obtinute la generalele din 2004, cand PSD a castigat la parlamentare, dar a pierdut prezidentialele. Paradoxal, PNL n-are a se plange - dupa dezastruoasa guvernare si aburcarea in prim planul scenei publice a unor nulitati precum Fenechiu, Chiuariu ori Adomnitei, acest partid a reusit sa-si mentina nucleul electoral dur, astfel ca orice forma de alianta post-electorala ii va fi pe plac, in conditiile in care s-ar pune problema sa fie cooptat la guvernare. Sondajele din aceste zile ne arata, asadar, ca, in c