Pe Bulevardul Carol, pe latura stîngă cum mergi de la Biserica Armenească spre intersecţia cu Calea Moşilor, la nr. 55, se găseşte o casă care îşi aşteaptă cumpărătorul.

Fără să fie ameninţată, ca atîtea altele pe lîngă care trecem, se consumă în solitudine. Eleganţa ei sobră nu atrage atenţia. Doar cînd ştii ce a fost acolo, privirea se opreşte pe cele două semeţe cupole simetrice, pe fereastra înaltă din centru, pe uşile de lemn sculptat care, de o parte şi de alta, conduc prin două ganguri spre scările care suie la parter şi etaj, dar mai ales pe feroneria decorativă. ënăuntru, stucaturile plafoanelor şi sobele de teracotă au păstrat un decor de o sută de ani. Casa este, cum se cuvine, monument istoric. E chiar una dintre cele mai vechi de pe această stradă, fiindcă arhitectul Wilhelm Bast s-a angajat în 1899 la

Pe Bulevardul Carol, pe latura stîngă cum mergi de la Biserica Armenească spre intersecţia cu Calea Moşilor, la nr. 55, se găseşte o casă care îşi aşteaptă cumpărătorul.

Fără să fie ameninţată, ca atîtea altele pe lîngă care trecem, se consumă în solitudine. Eleganţa ei sobră nu atrage atenţia. Doar cînd ştii ce a fost acolo, privirea se opreşte pe cele două semeţe cupole simetrice, pe fereastra înaltă din centru, pe uşile de lemn sculptat care, de o parte şi de alta, conduc prin două ganguri spre scările care suie la parter şi etaj, dar mai ales pe feroneria decorativă. ënăuntru, stucaturile plafoanelor şi sobele de teracotă au păstrat un decor de o sută de ani. Casa este, cum se cuvine, monument istoric. E chiar una dintre cele mai vechi de pe această stradă, fiindcă arhitectul Wilhelm Bast s-a angajat în 1899 la