Coşmarul cu repetiţie al lui Ion Cristoiu este un examen nepregătit. E nedumerit pentru că, în realitate, îi stă în fire să se pregătească pentru orice examen, şi de şcoală, şi de viaţă, chiar dacă e convins că viaţa lui nu are nimic spectaculos.
Marius Tucă: Cu alte cuvinte, aţi mai vrea, dar nu mai puteţi!Ion Cristoiu: Nu, nu, aş vrea să nu dorm. E vorba că nu mai poţi să stai nopţi întregi să scrii, nu mai ai aceeaşi rezistenţă pe care o aveai când erai tânăr şi-acum îmi dau seama cât timp am pierdut. Dacă ar fi să mă întorc, aş mai reduce din timpul consumat.
Dacă ar fi să măsuraţi, aţi pierdut mult timp? Aşa cum vedeţi acum ceea ce aveţi de făcut, aţi pierdut mult timp? Dacă mă consider scriitor, n-am pierdut mult timp, pentru că orice lucru întâmplat cu mine se adună, în scris, în viziunea despre mine.
Spuneaţi mai devreme: "Dacă aş avea timpul pe care l-am avut...", l-aţi trăi altfel, l-aţi lucra altfel? L-aş gospodări mai bine. Până acum, l-am gospodărit absolut prost.
Aţi fost risipitor? Da, pentru că nu ştiam că voi face 60 de ani. Dacă ştiam, dacă îmi atrăgea cineva atenţia că or să vină cei 60 de ani şi că timpul ăsta e limitat... Când eşti tânăr, ai impresia că timpul este infinit şi zici lasă, că o să am timp... Nu, n-ai!
V-aţi descoperit tabieturi, ticuri, semne de om bătrân? Nu, cum ar fi acestea?
Aţi spus mai devreme că nu vă imaginaţi că o să fiţi bătrân şi că vă simţiţi tânăr. Totuşi, aveţi semne cum ar fi că vă treziţi mai devreme cu o oră? Nu, totuşi, n-am ajuns la vârsta pensionării.
Aţi descoperit în vreun fel că sunteţi bătrân? În ceea ce priveşte viziunea despre lume, am devenit totalmente mizantrop. Cred că de data aceasta mă redescopăr greu, adică nu-mi mai regăsesc acel optimism, acea perspectivă. Adică, despre orice întâmplare pe care o
