“Măi ţărane de pe Iza, să te calce motoriza, de-ai vota cu alte sămne, să-ţi crească din burtă lămne!”, era o zicală a vremurilor de demult ale alegerilor. De fiecare dată au fost politicieni “şi buni şi răi”, dar parcă mai dulce era exerciţiul electoral pe vremea când erau şi ei mai tineri, în putere, când oamenii politici cu siguranţă nu erau atât de lacomi ca astăzi. Când liderii momentului circulau cu caleaşca, şi nu cu Loganul, pentru a salva aparenţele unui faliment naţional, din toate punctele de vedere. Pentru Alexandru Botiş (101 ani şi jumătate), cel mai important lucru în 2008 este să meargă la vot şi să-şi exercite un drept avut în mână atâţia ani. Până la urmă, exprimarea alegerii sale este modul său de a bifa faptul că este încă în putere. Cel mai mare regret este acela că de ziua sa, la 15 iunie 2008, când a împlinit 101 ani, în ziua turului doi al alegerilor locale, nu a reuşit să ajungă la secţia de votare. Puterile uşor slăbite au făcut-o pe fiica sa să nu-l lase să meargă singur la vot. Fata era ocupată acasă cu musafirii, aşa că au telefonat la biroul de circumscripţie să vină cei cu urna mobilă, aceştia au chemat familia să facă o cerere, dar, cum sărbătoarea împlinirii venerabilei vârste de 101 ani era mai importantă, au renunţat, însă bătrânul a rămas cu un regret.

De aceea va face tot ce e posibil să meargă la parlamentare.

MATRAPAZLĂCURI ELECTORALE

Moş Alexandru locuieşte acum, ca o ironie a sorţii, chiar pe Strada Moşu, în Iaşi. El îşi aminteşte cum mergeau oamenii la vot. Unii, mai ales cei de la ţară, veneau cu carele trase de boi la comună, unde erau amenajate secţiile de votare, în şcoli sau în căminele culturale. Îşi aminteşte că şi pe atunci se făceau tot felul de matrapazlâcuri. “Cineva, aproape de cabină, vedea ce faci, te însemna cu cretă, cu un băţ, şi riscai să fii luat la rost după aceea dacă nu votai cu