La 1 decembrie, BBC World Service incepe o serie de emisiuni despre consecintele evenimentelor care au marcat anul 1968, demonstrand, daca mai era nevoie, actualitatea si necesitatea unei reevaluari periodice a fenomenelor diverse si complexe petrecute in acel an: de la Primavara de la Praga si invazia sovietica in Cehoslovacia, cu consecintele lor pentru dizidenta din tarile socialiste, la miscarile contestatare denumite generic Mai 68, cu toate consecintele lor pentru Stanga Occidentala. Mass-media din Romania au trecut cu superficialitatea lor caracteristica peste semnificatiile anului 1968, marginindu-se sa comemoreze discursul rostit de Nicolae Ceausescu din balconul cladirii Comitetului Central, la 22 august. Faptul ca doar Evenimentul Zilei s-a straduit sa demonteze interpretarea acelui moment ca exemplu de patriotism si independenta, iar restul au privilegiat exact aceasta interpretare, sustinuta de Ion Iliescu si de toti nostalgicii comunismului declarati sau disimulati, demonstreaza, inca o data, cat de nociva este absenta unei dezbateri si asupra acestui moment istoric, a unei evaluari realizate cu instrumente academice.
Ceea ce nu a facut niciun for academic sau universitar din Romania a realizat, in schimb, Institutul Cultural Roman, care a reusit sa organizeze, intre 6-7 noiembrie, la Washington, in colaborare cu Woodrow Wilson International Center for Scholars si cu Centrul pentru Studierea Societatilor Postcomuniste al Universitatii Maryland, condus de profesorul Vladimir Tismaneanu, o conferinta stiintifica cu tema Promisiunile anului 1968: criza, iluzie si utopie (Promises of 1968: Crisis, Illusion and Utopia). Evenimentul a reunit o elita a istoricilor si politologilor americani si europeni preocupati de problematica Stangii, din care ii mentionam doar pe Martin Palous, semnatar al Cartei 77, actualmente ambasadorul la ONU al Republicii C
