Nici nu s-a terminat campania şi liderii noştri politici, - până alaltăieri extrem de belicoşi, de decişi, gata să ia gâtul oricui ar fi avut pretenţii la putere - s-au cam potolit. Au pus o surdină în vehemenţa cu care îşi loveau altă dată live şi în talk-show-uri rivalii. Pe şleau, au pus batista pe ţambal. Care ar fi cauzele? Sunt mai multe. Întâi campania s-a mutat de la centru, la ţară, în provincie, în circumscripţii. Şi se face din casă în casă. Candidaţii împart harnici orez, făină, ulei, plicuri cu bani, şi, mai ales, promisiuni că fac şi dreg dacă le dai votul. Mai sar şi la bătaie, când iau la bord 200 de ţuică, şi văd contracandidaţii lipind afişe. Dar asta e mizilic; tonul general e paşnic, plângăcios chiar. Al doilea motiv e că ei ştiu foarte bine acum că nici un partid nu va lua peste 40% şi, cum-necum, va trebui să guverneze unii cu alţii împreună, într-o coaliţie. Aşa că, de ce să îţi înjuri de mamă viitorul coleg de guvern? Negocierile deja au început. Liderii se întâlnesc prin colţuri întunecoase şi se tatonează de zor. Al treilea motiv - cel mai serios - e că politicienii sunt speriaţi. Se văd asaltaţi de veşti proaste din toate direcţiile. Bursele de la Tokio, Hong Kong, Frankfurt, Londra, New York merg prost. Organizaţiile internaţionale trimit avertismente. Leul cade şi va avea zile grele în 2009. Se anunţă în paralel presiuni sindicale pentru creşterea salariilor. Partidele care au promis asemenea măriri dau deja din colţ în colţ şi nu mai zic nimic pe acest subiect. Întrebaţi din public la câte un miting (vezi Boc şi Geoană), îşi amintesc brusc şi recită ca pe o poezie procentele astronomice care se vor plăti din bugetul statului. Ba, vezi să nu! Vor întoarce buzunarele pe dos spre populaţie şi vor zice cu lacrimi de crocodil că nu sunt bani la buget şi patria e în primejdie. Dar asta numai după ce se vor fi instalat cu aceste minciunele în