Partidul Naţional Democrat Creştin, ţinut în viaţă de idealurile unui bătrân ţărănist şi de banii unui fiu, doctor în hipnoză în Elveţia, trebuia să aibă şase candidaţi în alegeri, dar "unul de la Galaţi a avut un necaz cu o mită". Partidul Naţional Democrat Creştin (PNDC) e format din disidenţi şi mai mult decât atât. Din disidenţi la disidenţă. Formaţiunea s-a născut pe 6 septembrie 1990, după ce preşedintele Oprea Niţă s-a despărţit, legal şi moral, de PNŢCD.
N-a suportat că în jurul nucleului dur al ţărăniştilor începuseră să graviteze oportunişti şi lichele de tranziţie.
Oprea Niţă nu abdică niciun centimetru când vine vorba de creştin-democraţia adevărată. A stat 11 ani în puşcăriile comuniste pentru culpa de a fi fost în "tineretul ţărănist". După Revoluţie, idealurile lui Maniu, pentru care el îndurase temniţă grea, s-au virusat sub apăsarea grea a vechilor politruci. Aşa şi-a făcut Oprea Niţă, după obiceiul timpurilor, partidul lui. Unul mărunt, de apartament şi de ideal naţional, în care să aibă drept de veto.
De-atunci au trecut aproape două decenii. Oprea Niţă are acum 81 de ani şi un partid la fel de mic. La alegerile parlamentare de la sfârşitul lunii ar fi trebuit să aibă şase candidaţi. Au rămas doar cinci, pentru că unul a fost arestat pentru o mită. Epopeea PNDC rezumă convulsiile, spaimele şi speranţele inimoaselor şi complicatelor partide neparlamentare.
"Şi-o să scrieţi ce zicem noi?"
La sediul bine plasat (în zona Unirii) se lucrează. Un afiş tipărit pe o imprimantă veche, cu jet de cerneală, ne face atenţi: "cade mortar!". Suntem atenţi şi intrăm. La o masă din dreapta, un domn cu cărare pe-o parte studiază atent un mănunchi de hârtii. În stânga, un tânăr trendy e aplecat peste un calculator. În centrul încăperii, un bătrân se încălzeşte la un fel de reşou mai mare. Aici, la PNDC, n-
