În urma puternicei ideologizări a discursului despre droguri - mă refer la droguri ca la substanţe psihotrope folosite în scop recreaţional şi care, folosite în exces, pot afecta starea de sănătate şi siguranţa consumatorului şi a celor din jurul său, unele dintre aceste substanţe fiind legale, în timp ce altele, interzise, iar producerea, distribuirea, posesia şi consumul lor pedepsite prin lege - subiectul este dificil de abordat, fără riscul de a nu aluneca într-una dintre cele două poziţii radicale care îl însoţesc: acordul sau dezacordul cu consumul liber de droguri. În articolul de faţă voi încerca să redau cîteva opinii despre rolul drogurilor în societate, lăsînd cititorului complicata alegere a taberei.

Christian Bachman şi Anne Copel reuşesc prin cartea lor, Le Dragon Domestique (Albin Michel, 1989), să descrie evoluţia concepţiilor despre droguri în societăţile occidentale. Titlul este o metaforă prin care se surprinde natura duală a drogului: în acelaşi timp familiar şi straniu. Familiar pentru că drogurile au devenit o prezenţă cotidiană în societăţile occidentale, straniu pentru că are origini exotice, este interzis şi periculos. Potrivit autorilor, această aparentă contradicţie este rezultatul schimburilor comerciale şi culturale dintre Occident şi Orient din ultimele sute de ani. Dacă e să ţinem seama de istoria folosirii substanţelor psihotrope, consumul de droguri a fost interzis în societăţile occidentale relativ recent. Ele au făcut obiectul prohibiţiei odată cu apariţia consumului de masă şi a sintetizării principiilor active din cîteva plante cu proprietăţi psihotrope. Pînă în primele decenii ale secolului al XX-lea, morfina şi cocaina erau ingrediente nelipsite din siropurile de tuse, băuturile tonifiante şi elixirurile comercializate la scară largă în Statele Unite. Reţeta originală a băuturii coca-cola includea cocaina ca ingredien