Batranul brigand care ii tortura pe calatorii ce mergeau de la Atena spre Eleusis are emuli pe plaiurile mioritice. Acestia vor sa masoare diferite lucruri in raport cu un reper care, precum patul lui Procust, trebuie sa demonstreze ca ceva nu e bine. Si, odata procedeul aplicat, se taie in carne vie sau, dupa caz, se alungeste cu suplete. Asa s-a intamplat si cu noul sistem electoral, care a devenit un substitut al confruntarilor ideologice. Si cum nu pot fi exprimate indoieli in privinta viabilitatii capitalismului financiar, o buna parte din energia politica sau polemica a fost folosita pentru a demonstra inconsistenta, ba chiar falsitatea noului sistem electoral. De aceea, ceea ce nu intra in cadrele rigide ale modelului acceptat nu este considerat bun sau, dupa caz, avantajos.

Or, un sistem electoral e doar un instrument. El nu e nici bun, nici rau, dar poate fi folosit si intr-un sens, si in altul, astfel. Oricum, noul sistem electoral a fost deja folosit ca element de disputa politica inca inainte de a fi adoptat. Iar dupa aceea a fost tinut in sah pana in ultimul moment. Si cum panica a cuprins buna parte dintre politicieni - aflati pentru prima data in fata unui electorat ostil si imprevizibil -, atacul asupra sistemului electoral a fost concertat si concentrat. El a vizat, in primul rand, delegitimarea sistemului de vot, abuzand de stereotipurile folosite in timpul campaniei pentru referendumul din noiembrie 2007. Si daca, desi au incercat cu disperare, nu au reusit blocarea sa, au putut sa creeze o atmosfera defavorabila. Fals uninominal numesc unii acest sistem, confundand, deloc intamplator, circumscriptia electorala - uninominala sau plurinominala - cu modul de impartire a mandatelor.

Actualul sistem electoral e un compromis realizat in jurul unui sistem mixt care combina colegiile uninominale cu repartizarea proportionala a mandatelor. S