În preajma sărbătorilor, parcă nu se cuvine să vorbeşti despre lucruri triste. Fiece clipă de glorie îşi are însă eroii şi martirii ei. I-a avut şi Unirea. Atât înainte, cât şi după 1 Decembrie, românii s-au încăierat cu vecinii de hotare. Cel mai des cu ungurii, pentru cuprinsul Transilvaniei. La Curtici, legenda locului povestită de Iosif Don spune că ungurii în retragere au făcut prăpăd

Jurnalul foto

Ioanu Irinii din satul Agriş n-a mai ajuns la Alba-Iulia. A murit la Teiuş, în împrejurări nu îndeajuns lămurite. Nu a fost singurul. Iosif Don din Curtici păstrează şi el amintirea unei grozăvii din copilărie. “Povesteau oamenii că în Curtici un ungur a împuşcat un român, Stan Ion parcă îl chema. De ce? Pentru că a fost contra.” A fost contra ce? De la ce s-au luat? Mintea lui de copil a reţinut esenţialul: un ungur a ucis un român.

Lecturând presa epocii ori scormonind prin amintirile oamenilor, se vede treaba că au mai fost şi alţii ca Ioanu Irinii sau Stan Ioan. În cărţile de istorie li s-a spus şi lor martiri ai Unirii. Ion Arion din Agriş a murit la 30 noiembrie, în ajunul Marii Adunări de la Alba-Iulia. Nu mai era război, dar nu era nici pace.

JAFURI ŞI OMORURI ÎN SATELE ROMĂNEŞTI

La începutul lui noiembrie, Imperiul Austro-Ungar intra în agonie. Peste tot domnea haosul. Aparatul administrativ şi poliţienesc se destrăma la rându-i. În Ardeal s-au format gărzi naţionale româneşti, dar şi maghiare, cu scopul de a menţine ordinea. La Curtici, Garda Naţională Română s-a încăierat cu maghiarii organizaţi de moşierii Friebeisz, din localitate, şi Purgly, din comuna vecină, Şofronea. Victimă a căzut plutonierul Stan Ion. “Ţinea fata în braţe când l-a împuşcat un ungur, Tudaş, care apoi a plecat în Ungaria, povesteşte Iosif Don. N-am auzit să fi păţit ceva. În retragere, ungurii au făcut dezastru prin satele româneşti.” Presa vre