Istanbul, cel mai mare oraş din Europa, cu 12 milioane de locuitori, se întinde pe două continente. Risipită pe o sumedenie de coline, metropola coboară până la Marea Marmara, într-o parte, şi până la Marea Neagră, în partea opusă. Cele două mări comunică prin strâmtoarea Bosfor, atât de des pomenită în versurile lui Bolintineanu. Astăzi, Bosforul este străbătut de enorme vapoare de croazieră care trec pe sub cele două poduri suspendate, lungi de mai bine de 1 km: podul Bosfor şi podul Fatih Sultan Mehmet. Castelele şi vilele de pe ţărmuri creează impresia unei Veneţii cu ape mai albastre.

Impresia se schimbă când pătrunzi în interiorul oraşului. Dintr-o-dată, ai senzaţia că te plimbi pe străzile unui Paris balcanic. Noaptea, bulevardele sunt luminate a giorno.

Prăvăliaşii insistă să le treci pragul, vitrinele gem de podoabe din aur, muzicanţii îşi înstrunează instrumentele pe ritmuri orientale. Ghemuiţi pe trotuare, bijutierii ambulanţi ciocănesc de zor pe micile lor nicovale. Lângă ei, pe străzi şi prin parcuri, sute, mii de pisici se zbenguiesc sau fac tumbe în aer după frunzele risipite de vânt.

Ca să te ascunzi de briză, poţi foarte bine să te adăposteşti într-o cafenea din vechile cimitire otomane. Intri pe poarta din grilaj masiv, treci printre morminte (aici un paşă, dincolo un sultan) şi pătrunzi apoi pe terasa cafenelei.

Marele Bazar, fondat în 1461

Cum se luminează de ziuă, oraşul devine un furnicar. Chiar şi aşa, pisicile dormitează nestingherite printre picioarele trecătorilor. Miezul furnicarului este Marele Bazar, fondat în 1461 de Mehmet al II-lea. 65 de  străduţe, parte din ele acoperite cu arcade fastuoase, de unde e imposibil să mai ieşi cu vreun sfanţ în buzunar.

Vânzătorii îţi fac complimente, te invită la un ceai de mere, îţi povestesc într-o română aproximativ