Ei bine, da, Radu Paraschivescu a fost fotbalist. Ştie ce spune. A de butat ca maidanagiu „în iarba Banatului“, a încins şi un-doiuri cu bordurile şi maşinile de prin parcări.
Cariera sa „la nivel mi sterios“, cum îi place s-o alinte, a „explodat“ în adolescenţa pe tre cu tă în Capitală. După un trial de la gimnaziul în care învăţa, fotbalistul Paraschivescu s-a remarcat la „Agronomia“. „Mingicăreala pro fesionistă“ din viaţa publicistului şi-a consumat ultimul episod la juniorii Sportului Studenţesc. Era „copilul naiv care alerga mult şi nu prea ştia să faulteze“. A lăsat crampoanele pentru condei. Şi e foarte bine că e aşa.
Un editorialist retras din gazetăria sportivă
La sfârşitul lui martie 2008, a decis să renunţe să mai scrie cronici de sport, „într-o vreme când mizeria din fotbalul românesc se întinde galopant“.
Radu Paraschivescu e şi un critic obiectiv al „Premiilor“. A câştigat o distincţie pentru carte („Fanionul roşu“) în 2005 şi alta pentru „cel mai bun edi torialist“, un an mai târziu, cu texte despre Campionatul Mondial, publicate în EVZ şi GSP. Anul acesta e membru al juriului. Paraschivescu mărturiseşte: „Pentru mine, Premiile «Ioan Chirilă» sunt un spectacol de orgoliu, valoare şi freamăt concurenţial. Ele ar putea fi totodată vaccinul împotriva imposturii în gazetăria sportivă“. De ce „ar putea“, şi nu „înseamnă“?
De la ce a plecat supărarea
Pentru că - recunoaşte Radu - „am două motive de tristeţe legate de ediţiile de până acum. Prima: Traian Ungureanu n-a câştigat nici un premiu, deşi ar fi meritat trei. A doua: există cel puţin 5 comentatori TV de calitate la Pro TV care n-au intrat în calcule pentru premii. Nu pot fi nici orb, nici făţarnic. Mărturisesc că m-am simţit inconfortabil câştigând într-o întrecere în care unul dintre favoriţi, TRU, n-a fost lăsat să ia star
