În 1981, cineastul britanic (născut în Cehoslovacia) Karel Reisz regiza “Iubita locotenentului francez”, ecranizare a romanului omonim publicat de John Fowles în 1969. Cartea e În 1981, cineastul britanic (născut în Cehoslovacia) Karel Reisz regiza “Iubita locotenentului francez”, ecranizare a romanului omonim publicat de John Fowles în 1969.

Cartea e considerată o capodoperă a literaturii postmoderne şi a fost inclusă în topul celor mai bune 100 de romane în limba engleză din 1923 în 2005, întocmit de revista Time.

Reisz însuşi era cunoscut drept unul dintre “tinerii furioşi” care dăduseră un brînci înainte filmului britanic la începutul anilor 60 prin “Sîmbătă noapte şi duminică dimineaţă” (după romanul cu acelaşi titlu), realizînd apoi “Isadora” (cu Vanessa Redgrave ca Isadora Duncan).

Dar “Iubita locotenentului francez” este un film memorabil mai ales datorită unui scenarist de geniu (dramaturgul Harold Pinter) şi celor doi actori principali: Meryl Streep şi Jeremy Irons.

Pinter (care lucrase în televiziune şi contribuise masiv la succesul celor mai importante filme semnate Joseph Losey) a făcut un lucru ingenios: ca să ilustreze comentariile naratorului asupra personajelor sale (truc folosit de Fowles pentru a marca distanţa dintre prezent şi Anglia victoriană în care se petrece acţiunea romanului), a imaginat o poveste paralelă celei din carte, în care doi actori (jucaţi de aceiaşi Streep & Irons) refac povestea de iubire a filmului în care joacă...

Este un artificiu la care s-a mai recurs de atunci încoace (vezi şi recentul “Tristram Shandy” al altui britanic, Michael Winterbottom), dar niciodată nu a dat rezultate mai entuziasmante ca în filmul lui Reisz. Mentalităţile de atunci şi cele de acum se privesc, aici, faţă-n faţă, cu fardul victorian înlocuit – un secol mai tîrziu – de măştile su