Ma uimeste usurinta cu care unii demnitari anunta pe diverse cai ca zeci de mii de oameni vor fi disponi-bilizati in lunile imediat urmatoare din cauza recesiunii economice. Vin in fata publicului si vorbesc de cresterea somajului ca despre o victorie, in conditiile in care forta de munca disponibilizata, si nu numai, acuza autoritatile de lipsa de interes si nepricepere pentru modul cum a fost gandit planul anticriza. Faptul ca vor ramane oameni pe drumuri nu este deloc o victorie, asa cum par sa prezinte unii politicieni situatia sociala, ci mai degraba o infrangere a sistemului economic condus mestesugareste de cei care fac coada in aceste zile la unele posturi de televiziune pentru a se face remarcati de electorat.

Toti vorbesc de facilitati fiscale si de echilibre bugetare, de scaderea impozitelor si reducerea costurilor cu forta de munca, inclusiv de bonusuri si premii pentru angajatori, insa nimeni nu insista pe solutia care ar putea feri cat de cat tara de efectele crizei sociale, respectiv constructia de drumuri si autostrazi. Cu alte cuvinte, guvernul care va veni trebuie sa dea drumul serios la lucrarile mari de infrastructura, folosind forta de munca disponibilizata in diverse sectoare industriale, daca doreste cu adevarat sa pastreze somajul in limite acceptabile. In caz contrar, se va intra adanc intr-o criza sociala de proportii, in conditiile in care constructia de autostrazi, unde este nevoie acuta de lucratori, bate pasul pe loc de foarte multi ani, spre exasperarea crescuta a oficialilor de la Bruxelles.

In acest context, ma vad nevoit sa constat faptul ca nu s-a invatat nimic din greselile comise prin anul 1997, cand au fost date salarii compensatorii la zeci de mii de mineri cu conditia sa paraseasca locurile de munca din Valea Jiului. Guvernul de atunci a bifat aceasta masura antieconomica, a catalogat-o ca pe o ma