Milioane de romani se roaga in fiecare weekend sa castige la loterie si inca mai spera ca exista o modalitate miraculoasa ca grijile tot mai apasatoare ale zilei de maine sa ia sfarsit.

Alte milioane nici macar nu mai cred intr-un astfel de miracol si prefera sa puna la saltea banii pe care i-ar da pe biletul de loterie decat decat sa isi faca, spun ei, false sperante.

Cei care joaca viseaza la un viitor fara griji, la o cu totul alta viata decat cea pe care o traiesc in prezent. Ei stiu ca, din moment ce joaca, au o sansa sa castige. Iar pana in ultimul moment, cand afla ca, din nou, nu au castigat, isi permit sa viseze, sa traiasca visul milionarului.

Bogatii astfel inchipuiti isi imagineaza scenarii in care isi razbuna o viata modesta si plina de lipsuri. In fiecare weekend, macar pentru cinci minute, milioane de romani isi concediaza sefii, zboara in insule exotice, cumpara si construiesc blocuri, cuceresc femeile (sau barbatii) la care pana atunci nu au indraznit sa viseze, se retrag intr-un palat la marginea orasului, fac numeroase acte de caritate, intr-un cuvant traiesc, cum se spune, cel putin cateva minute, pe picior mare...

Insa, in fiecare dimineata de luni, tot atatea milioane de romani pleaca din aceeasi casa catre acelasi serviciu, cu aceeasi masina, isi saluta respectuos vechiul actualul si viitorul sef si fac aceeasi munca pentru fix aceeasi leafa.

Cu toti isi dau seama ca nu au alta scapare decat sa munceasca, iar asta nu ii imbogateste peste noapte si nu le rezolva problema. Ba dimpotriva! Aduna astfel inca o frustrare, chiar daca la fel de efemera precum visul de imbogatire.

Un singur gand ii remonteaza: mai au o sansa si saptamana viitoare! Si, ca niste adevarati Sisifi moderni, privesc din nou cu incredere spre viitoarea extragere.

Statisticile arata ca atunci ca