La sfârşitul săptămânii trecute s-a redeschis pentru public Muzeul Zambaccian. Închisă timp de aproape opt luni pentru consolidare şi renovare, celebra casă Zambaccian, care a dat şi numele străzii pe care se găseşte, primeşte din nou vizitatorii într-o formulă muzeografică nouă şi cu o parte dintre lucrări restaurate. Una dintre schimbările cele mai importante constă în extinderea spaţiului de expunere, care permite acum prezentarea în totalitate a colecţiei de pictură franceză şi organizarea unei săli destinate graficii realizate de importanţi pictori români din perioada interbelică.

Muzeul Zambaccian a apărut în 1947, ca urmare a generoasei donaţii către stat a colecţionarului Krikor Zambaccian, care includea nu numai impresionanta sa colecţie de artă, dar şi clădirea ce fusese creată special pentru ea, în anii ’30, de arhitectul C.D. Galin.

310 lucrări, dintre care 165 de picturi, 71 de opere de grafică, 40 de sculpturi şi 16 piese de mobilier semnate de artişti români şi francezi, constituie patrimoniul muzeului.

Piesele au fost donate în trei etape: 1947, 1957, când a fost extins şi muzeul, şi 1962. Iar donatorul a fost decorat, la prima sa donaţie de regele Mihai I. Mihail Sadoveanu scria: “Dania lui îl aşază, pe el, printre marii ctitori ai neamului”.

O colecţie de artă franceză impresionantă

Colecţia Zambaccian, vestită nu numai pentru numărul lucrărilor, dar, mai ales, pentru calitatea lor, cuprinde lucrări ale maeştrilor artei româneşti din secolele XIX şi XX, începând de la Aman, Grigorescu, Andreescu şi Luchian până la Ciucurencu sau Corneliu Baba (la pictură), de la Paciurea şi Brâncuşi la Oscar Han sau Miliţa Pătraşcu (pentru sculptură).

Multe dintre piesele ei au fost cunoscute publicului, de-a lungul anilor, din expunerea permanentă a Muzeului Naţional de Artă, unde