Iarina Demian, soţia cronicarului, şi fiul cel mic al acestuia, Tudor, au vrut să facă din „Premii“ un reper într-un jurnalism sportiv din ce în ce mai confuz.
Dacă îl întrebi „de ce Premiile «Ioan Chirilă»?“, fiul cel mic al lui nea Vanea, Tudor, îţi răspunde simplu: „Şi ce nume să poarte nişte premii acordate unui jurnalist de sport? Al cui nume, dacă nu al lui Ioan Chirilă?“. Tudor, care e actor, solistul trupei „Vama“ şi, în general, un om uşor de dibuit din orice mulţime, cre de despre sine: „Sunt fiul lui Ioan Chi rilă şi ăsta e cel mai important lucru pe care îl pot spune despre mine“. Ar vrea să facă din „instituţia premiilor“ o „mo ş t e nire de familie“, pentru nepoţii năs cuţi şi nenăscuţi ai lui nea Vanea.
Iarina Demian a iniţiat „Premiile“ ca să răsplătească, într-un fel, meseria care i-a adus atâtea bucurii soţului ei. A vrut să facă din gala anuală din noiembrie un prilej de sărbătoare, însă s-a izbit de orgolii pe care le cataloghează „mai mari de cât în teatru“. Pentru că a trăit o viaţă alături de un om care nu era aşa, Iarina Demian a învăţat abia în ultimii trei ani că gazetarii pot fi ranchiunoşi, excesiv de orgolioşi, sus picioşi, mici. Asta, cumva, a dezolat-o. Nu îndeajuns să ducă mai departe, în fiecare sfârşit de noiembrie, amin tirea lui Ioan Chirilă. De ce Ioan Chirilă? Pen tru că nea Vanea a scris cum n-au mai scris mulţi cronicari.
BIOGRAFIE
Un scriitor rătăcit printre ziarişti
Ioan Chirilă s-a născut pe 25 octombrie 1925, în oraşul Ismail din sudul Basarabiei, o localitate care aparţine în prezent Ucrainei. Tatăl său, Ştefan G. Chirilov, născut în anul 1890 în comuna Cairaclia, a fost primar în localitate. Mama, Caliopi Alaman, era de origine greacă, familia ei venind în România din Insula Andros. După război, „Chirilovii“ s-au stabilit la Galaţi, iar apoi la Brăila, unde
