Criza financiară, devenită şi economică, afectează ţări mari şi mici. Dar nu deopotrivă. Dacă admitem alte date ca fiind aceleaşi, o economie de dimensiune mijlocie, sau mică, este dezavantajată de efecte de scară importante.

De exemplu, preponderenţa schimburilor comerciale cu o zonă care intră în recesiune. Sau deschiderea contului de capital când deficitele externe sunt mari şi moneda locală nu este una de rezervă. Economia românească simte sever criza de lichidităţi pe pieţele internaţionale şi scăderea activităţii economice în zona euro. În 2009, aceasta se va vedea într-o reducere drastică a ritmului de creştere economică. Dincolo de măsuri pe care viitorul Guvern va trebui să le ia la Bucureşti, mult depinde de modul în care în UE ţările mari vor reacţiona la ştirile tot mai rele. Contează enorm pentru România dacă ţările mari din UE vor pune în aplicare un pachet stimulativ care să încerce să împiedice o recesiune adâncă. Contează totodată foarte mult dacă Comisia Europeană va uşura considerabil accesul la fonduri de dezvoltare regională; sau dacă Banca Europeană de Investiţii va face operaţional fondul de câteva zeci de miliarde de euro de sprijinire a întreprinderilor mici şi mijlocii.

Autorităţile publice din România nu trebuie însă să aştepte ce vor face alţii; trebuie să fim prezenţi cu voce articulată bine acolo unde se plămădesc decizii care ne privesc şi pe noi – mă refer aici inclusiv la pachetul stimulativ de circa 1% din PIB-ul Uniunii despre care se vorbeşte în ultimul timp. Trebuie să dialogăm cu comisarul Danuta Huebner, cu alţi comisari şi cu Barroso pentru a concretiza intenţia de simplificare a accesului la fonduri regionale. Aici este bine să ne coordonăm poziţia cu alte ţări din UE care beneficiază de asemenea fonduri.

Şi BNR cred că merită să exploreze posibilităţi ca, dacă va fi nevoie, România să beneficieze de