Strigatele Pustiei • Nestiuti, necautati de sute de intelectuali ca sa puna intrebarile stupide care este calea adevarata, cum se face binele, cum sunt intelectualii etc., traiesc oameni mari, in haine foarte simple • Acesti mari anonimi, totusi, sunt o specie pe cale de disparitie deoarece nu prea mai sunt ochi sa-i vada si guri care sa taca in preajma lor
Iasii nu duc lipsa de acest tezaur, al pustnicilor. Pentru ca sunt oameni simpli, fara multa carte, adesea nu sunt considerati apti pentru a arata imaginea crestina. Si totusi, fara grade, ei sunt acele fiinte care dovedesc ca mai avem oameni inzestrati spiritual, ca exista o lume nestiuta, neredata pe ecranul televizoarelor si care constituie o mina de aur.
Cum etnografii mai cauta relicve ale portului popular si afla ca este pe cale de disparitie si ofera sume uriase pentru, de exemplu, o piatra de moara sau o moara de apa, asa vor deveni si acesti oameni care, culmea, inca mai exista.
Oameni precum pustnicul Nicolae Dumitriu, parintele Petroniu de la Manastirea Lacu, parintele Viorel Dumitriu din Tatarasi, fratii de la manastirile Hadambu, Dobrovat, Cetatuia si multe alte figuri emblematice de la alte schituri si manastiri, figuri stiute sau nestiute din tinutul Iasilor transforma fondul spiritual al judetului in chip deosebit. Pustnicul Nicolae Dumitriu, de aproape 20 de ani si-a construit propria biserica, pe langa cea din suflet, la marginea satului Valea Lupului. "Sunt ca un gard paradit... Orb am fost, surd am fost, fara drum am fost... Dar nu tagaduiesc bunatatea lui Dumnezeu, pentru ca aici mi-a fost dat sa gust din fericirea fiintei... Of, dragul badiei, citeste iara din Iov si ai sa pricepi cum cenusa durerii se preschimba in cuvantul lui Dumnezeu, plin de intelepciune", marturisea anul trecut Nicolae Dumitriu, omul care isi sfinteste prin purtare satul, sa
