Unii cercetători consideră metodele de inginerie genetică parte integrantă a biotehnologiilor. Termenul generic "Organisme modificate genetic" este utilizat pentru a desemna plante, animale sau microorganisme care au ADN introdus în celule prin alte mijloace decât conjugarea bacteriană naturală sau fecundarea naturală. Modificarea genetică a fost posibilă o dată cu elucidarea structurii ADN-ului.

Watson şi Crick sunt cei care au evidenţiat structura de dublu helix a moleculei de ADN în 1953. Studii ulterioare au elucidat modul cum ADN-ul este replicat la fiecare diviziune celulară. Fundamentală a fost şi descoperirea faptului că ADN-ul este codul universal folosit de toate vieţuitoarele şi că funcţiile centrale ale tuturor organismelor sunt similare în toate organismele vii (replicarea ADN şi ARN, sinteza proteinelor, metabolismul energetic etc).

Modificarea genetică s-a bazat pe constatarea unei varietăţi genetice naturale, pe care s-a bazat în fond evoluţia speciilor prin cale naturală, fiind folosită de om înainte de a fi înţeleasă prin selecţionarea unor varietăţi/rase de plante/animale şi microorganisme, pentru a răspunde mai bine nevoilor omului.

Utilizată iniţial pentru creşterea unui metabolit produs de un anumit organism (de obicei o proteină, dar nu neapărat), ori pentru a determina un organism care în mod normal nu produce un anumit metabolit să îl producă sau pentru a bloca sinteza unui metabolit de către un anumit organism, modificarea genetică a avut o evoluţie spectaculoasă în ultimii ani.

Primele produse obţinute prin modificare genetică au fost tomatele FlavSavr, produse în Marea Britanie, care s-a bazat pe blocarea biosintezei enzimelor implicate în procesul de degradare (poligalactorunaze). Tomatele obţinute erau mai scumpe decât cele obţinute tradiţional, iar gradul lor de prospeţime îl depă