Strada Henri Coandă este una dintre arterele liniştite ale Bucureştiului, cu reşedinţe impozante de secol al XIX-lea, muzee şi ambasade. Umbrită de copaci înalţi şi retrasă de la stradă, clădirea de la numărul 11 atrage privirea datorită sculpturilor greco-romane, sarcofagelor, fragmentelor de inscripţii, de capiteluri sau de coloane expuse aleatoriu în curtea sa. Dacă poarta este deschisă, se poate intra şi admira atât fragmentele arheologice, cât şi interiorul clădirii. În clar-obscurul holului central luminat de câteva neoane, ce înlocuiesc candelabrele, descoperi o reşedinţă ale cărei interioare friguroase şi puţin ponosite amintesc de seratele şi petrecerile sfârşitului de secol al XIX-lea.
Într-o vreme când Bulevardul Dacia nu fusese trasat, colonelul Petre Macca îi avea ca vecini pe generalul Alexandru Florescu, ministrul liberal Anastase Stolojan, colonelul Dumitru Istrate, generalul E. Arion, maiorul Constanti Berindei, generalul Tell sau familia Kretzulescu.
Clădirea din Strada Cosma numărul 17, actual Henri Coandă numărul 11, a primit autorizaţia de construcţie la 1 august 1891, arhitectul fiind J. Berthet. Casa are subsol, parter, etaj şi un pod. Are pereţi groşi din cărămidă, planşee din lemn şi din grinzi metalice.
S-a apelat la o abundenţă decorativă a faţadei în decroş dinspre stradă. Elevaţiile sunt subliniate pe întreaga suprafaţă de bosaje. Acestea prezintă elemente eclectice cu influenţe baroce precum: frontoane deasupra ferestrelor, parapete traforate, decoraţii cu mascheroni, îngeraşi, capete de madone şi de lei, ghirlande, cochilii şi elemente heraldice doar pe faţadele dinspre est (stradă) şi dinspre sud (accesul principal), lipsind pe faţada dinspre vest.
Ferestrele sunt ample, înalte, iar deasupra ca şi chei de boltă au elemente decorative vegetale şi îngeraşi. Acoperişul nu mai
