Profesor la Universitatea Paris V şi la école des Hautes études en Sciences Sociales, co-director la Centrul Edgar Morin, cercetător, Georges Vigarello este specialist în istoria igienei, a sănătăţii, a reprezentărilor şi a practicilor corporale. Cărţile sale, Le corps redressé, Le propre et le sale, L’histoire du viol, Histoire de la beauté, au devenit puncte de referinţă în literatura de specialitate şi au atins un public larg. Unele dintre ele au fost traduse în mai multe limbi. În acelaşi timp, Georges Vigarello este, alături de Alain Corbin şi de Jean-Jacques Courtine, unul dintre coordonatorii volumului Istoria corpului. La acest sfîrşit de săptămînă, domnia-sa a venit la Bucureşti pentru a lansa, la librăria Cărtureşti şi la Tîrgul de Carte Gaudeamus, cel de-al doilea volum din Istoria corpului, apărut la editura Art. Citind Istoria corpului îţi dai seama că trupul e prins într-o reţea de semne. Şi atunci vă întreb dacă nu cumva demersul istoricului se apropie astăzi întrucîtva de hermeneutică. Într-adevăr, este vorba de un demers hermeneutic, în măsura în care interpretarea semnelor pe care corpul le emite ni se pare importantă, pentru că dezvăluie o seamă de informaţii despre funcţionarea societăţii, despre puterea unor semne în raport cu altele. Un demers care ne dezvăluie felul în care funcţionează societăţile noastre, permiţînd acestor semne să se coreleze unele cu altele, să se coordoneze, de exemplu, politeţea, eticheta, codul muncii, reglementările, prescripţiile. Toate acestea ni s-au părut importante. Însă există şi alte dimensiuni, alte perspective asupra corpului care sînt la fel de importante. Corpul ca loc al reprezentărilor Printre altele, ne-am străduit să arătăm că trupul este un loc al simţurilor, al senzaţiilor, al sentimentelor. De exemplu, ne-am întrebat care erau tipurile de suferinţă în trecut, cum simţeau, cum trăiau cei dinainte