Romania se afla in fata alegerii celui de-al 9-lea prim-ministru de dupa 1990 si a primelor alegeri ca membra a Uniunii Europene.
Care ar trebui sa fie tema numarul 1 a viitorului Guvern? Inflatia? Somajul? Infrastructura? Salariile? Pensiile? Investitiile?
Sigur ca toate acestea sunt importante, dar si mai important va fi sa cunoasca starea tarii. Romania este de aproape 20 de ani guvernata dupa ureche, pentru ca nu exista sisteme de "detectie", mecanisme de cunoastere.
Cele mai mari doua fenomene care domina Romania in ultimii 5-6 ani - romanii plecati in strainatate si piata imobiliara -, nu sunt indexate nicaieri. Nu exista nicio statistica, desi datele, pe crampeie, sunt: la primarii, la Ministerul Muncii, la Ministerul de Interne, la casele de pensii, la notari, la banci, la agentiile imobiliare.
Prima masura pe care ar trebui sa o ia viitorul prim-ministru ar trebui sa fie interconectarea sistemelor informatice ale administratiei si regandirea intregului mecanism de comunicare si relationare intre cetatean si administratia publica, centrala si locala.
Statul roman nu cunoaste in acest moment starea tarii si din acest motiv risipeste miliarde de euro.
Companiile private de bunuri de larg consum cheltuiesc procente bune din cifra de afaceri pe cercetari de piata - care le spun ce vor clientii, ce cota de piata au, cum se vinde mai bine ketchup-ul - in ambalaj rosu sau verde -, precum si alte procente din vanzari pentru a avea sisteme informatice care sa le permita managerilor sa cunoasca in fiecare zi starea proiectelor, a cheltuielilor si a vanzarilor.
Degeaba investeste Guvernul sute de milioane de euro in computere si softuri daca primul-ministru nu are posibilitatea ca la o sedinta sa afle din trei clicuri pe o harta interactiva starea proiectului Bechtel, de exemplu, sau a despaduririlor din Masivul Hasmasu Mare. De a
