Pînă acum, aceasta mi se pare a fi campania electorală cea mai lipsită de miză, din 1990 şi pînă astăzi. Cu toate că modalitatea în care vom vota s-a schimbat şi acum vom alege uninominal, corecţia de proporţionalitate aplicată voturilor nu va permite doar unui singur partid să se detaşeze drept cîştigător unic. Lipsa percepţiei unei mize va afecta probabil participarea la vot. Motivele pentru care nu simţim o miză anul acesta sînt diverse. În primul rînd, partidele nu au reuşit suficient să se poziţioneze pentru a fi identificate distinct pe piaţa electorală. În afară de culorile vii pe care le folosesc pe afişe, partidele sînt la fel. Candidaţii lor sînt aproximativ la fel, nici unii nu sînt mai buni decît alţii, ca pregătire cel puţin, iar dacă ne uităm la ei, în uniforma lor de politicieni, parcă şi ca aspect fizic arată la fel. Oferta electorală este aproape identică: toţi vor cotă unică, toţi vor pensii mari şi salarii pentru bugetari, şi cu toţii ne asigură că ne vor trece cu bine prin „criză“, fără să ne spună cum. Un alt factor care a dus la temperarea fervorii electorale este faptul că acestea sînt primele alegeri cînd nu se votează, în acelaşi timp, pentru funcţia de preşedinte, poziţie mult mai personalizată şi care trezeşte la noi, la români, simţăminte şi aşteptări mult mai puternice. Neaşteptat, Traian Băsescu este mult mai puţin prezent în campania electorală decît am fi fost tentaţi să credem. O anumită saturaţie faţă de mesajul politic Un motiv în plus pentru care campania electorală s-a făcut mai puţin simţită în viaţa noastră, în această toamnă, îl reprezintă o anumită saturaţie faţă de mesajul politic. Am avut deja, în ultimul an, campanii pentru Parlamentul European şi pentru alegerea reprezentanţilor locali. Şi noi am obosit să-i ascultăm, şi ei au obosit, probabil, să fie într-o permanentă campanie. O altă cauză pentru care campania