Poate ca niciodata dupa 1989, alegerile nu au fost atat de profund marcate de mita electorala in cele mai diverse forme de manifestare.
Pungile cu alimente sunt deja banale. Am ajuns chiar la imparteala de porci si bani, dupa darea de mana a candidatului.
Dar tot mita electorala a curs si din discursurile purtatorilor de mesaj ai partidelor. Cum altfel se numesc promisiunile de salarii, pensii sau alocatii mai mari mari si impozite mai mici, absolut imposibil de armonizat in conditiile crizei?
Mai subtil, prin programe si mesaje, sau de-a dreptul, din poarta in poarta, toate partidele au recurs la aceste metode, probabil chiar mai extinse decat a aflat presa.
Simptomele s-au facut simtite inca de la locale, insa in aceste saptamani au fost depasite toate asteptarile, ceea ce ne demonstreaza cat de primitiva este inca politica in Romania si cat de vulnerabil si debusolat electoratul.
Partidele din Romania sunt inca la un nivel amatoristic inacceptabil dupa 18 ani de experienta. Niciunul dintre ele nu a depasit etapa unor clarificari ideologice care sa le dea posibilitatea unor politici fundamentate si credibile pe diferite domenii.
Luate la bani marunti pe teme mari, sa zicem sanatate, familie, infrastructura, toate au solutii generaliste, la luciul apei, si vor sa fie bine.
Dar nu au strop de viziune. Cum se reflecta principiile de dreapta, de exemplu, in privinta familiei, a educatiei sau a salariilor?
Cum se diferentiaza principiile de stanga in acelasi domeniu? Care este diferenta de substanta dintre abordarea de stanga sau dreapta a crizei economice? Clarificarile ideologice se dovedesc astfel cu mult mai importante decat simpla teorie. Ele dau viziune, coerenta si identitate.
Partidele romanesti nu au ajuns la asa ceva din superficialitate, dar si pentru c
