Campania electorala pentru alegerile parlamentare 2008 a intrat in linie dreapta. Numaram pe degete zilele care ne mai despart de urna de vot. Si totusi... Nu stiu cum o fi in celelalte cartiere, dar pe strada mea e atita liniste, incit ma uit de doua ori in calendar. Nu de alta, dar vreau sa fiu sigura ca mai sint doar 5 - 4 - 3 zile pina la alegeri! Intr-un contrast deplin cu harmalaia din campania din vara, cind pur si simplu ma simteam invadata de sloganurile candidatilor, de portretele lor si imnurile partidelor, acum totul pare cufundat intr-o amorteala totala. Nu tu megafoane, nu tu fluturasi, cutiile postale sint goale. Despre candidati care sa ma opreasca pe strada si sa ma intrebe de sanatate, nici nu poate fi vorba! Daca din mash-ul cit vreo 3 - 4 etaje, postat pe blocul din fata mea, de vreo citeva saptamini, nu mi-ar fi zimbit in fiecare dimineata Stolojan si daca acum doua seri nu as fi gasit agatat de clanta usii un mesaj de la Balcan si Dragomir, nici nu cred ca as fi simtit ca alegerile sint atit de aproape. Tinjesc, oare, dupa zgomotul infernal si dupa invazia in masa de la locale sau dupa nebunia de acum 4 ani, cind inainte de alegeri tot orasul era un furnicar? Categoric, nu! Si atunci, care e problema? Problema e ca eu ma simt deja infrinta, iar linistea aceasta parca imi sporeste senzatia de invins. Sint primele alegeri uninominale, pe care mi le-am dorit cu toata taria si, iata, nu stiu ce sa fac. Sa merg la vot, chiar daca persoanele pe care mi-as fi dorit sa le votez nu candideaza in colegiul meu? Sa nu merg... Sa votez un partid anume, in speranta ca la redistribuire votul meu va ajuta un anume candidat?! Of, cit am asteptat uninominalul asta si uite ce a iesit! Pina in martie, cind legea a fost votata, credeam ca acest sistem de vot este cea mai mare sansa de a scapa Parlamentul Romaniei de toate "capusele" electorale, de toti viermii care