După o şedere de aproape un sfert de secol în Argentina, Witold Gombrowicz (1904-1969) se întoarce în Europa, la începutul anilor ’60, primind o bursă oferită de Fundaţia Ford, la Berlin, continuată de o alta, în Franţa. Gombrowicz plecase din Polonia în 1939, înainte ca Varşovia să fie invadată, şi nu s-a mai întors niciodată în patrie. După război, lui Gombrowicz i-au apărut cele mai importante romane: Trans-atlantic (1953), Pornografia (1960), Cosmos (1965), împreună cu piesa de teatru Opereta, din 1966 (prima lui piesă de teatru, jucată şi pe scenele româneşti înainte şi după 1989, data din 1938 şi se intitula Ivona, principesa Burgundiei). Cele trei romane amintite, împreună cu Ferdydurke, din 1937, au apărut în traducere românească la Editura Rao, în colecţia „Biblioteca Witold Gombrowicz“. Întors în Europa, Gombrowicz se va împrieteni cu o canadiancă din Montreal, Rita Labrosse, care îşi făcea doctoratul la Sorbona. Au fost împreună cinci ani, căsătorindu-se cu un an înainte de moarte. Au locuit în sudul Franţei, într-o mică localitate, Vence, loc unde s-au făcut şi fotografiile pe care vi le prezentăm în acest număr al revistei. Cînd s-au cunoscut, Gombrowicz era în culmea gloriei, romanele sale erau deja traduse în mai multe limbi de circulaţie internaţională, cu ajutorul Institutului Literar din Paris, condus de Jerzy Giedroyc. Începuse şi o campanie de denigrare orchestrată de autorităţile comuniste poloneze, extinsă mult peste graniţele Poloniei. Rita Gombrowicz a fost în România, cu ocazia Tîrgului de Carte Gaudeamus, unde a participat la prezentarea volumului de povestiri Bakakai, apărut tot la Editura Rao, în excelenta traducere a Cristinei Godun. A fost o dublă lansare, la Librăria Cărtureşti şi la tîrg, unde au vorbit Carmen Muşat – Observator cultural, Ana Flutur – coordonatoarea colecţiei de literatură universală de la Editura Rao, Cristina