Avertizaţi de revenirea în formă a bavarezilor, steliştii au intrat timoraţi în teren şi, timp de 20 de minute, au suportat cu stoicism un adevărat bombardament la poarta lui Zapata. Cinci situaţii rarisime au irosit gazdele, fie că goalkeeperul oaspeţilor a fost acolo unde trebuia, fie că în grabă, gazdele au şutat pe lângă sau peste.
Defensiva stelistă gâfâia, dar a trecut peste avalanşe. Meciul s-a mai echilibrat, bucureştenii ies din încorsetare şi, timid, încearcă imposibilul. Finalul reprizei găseşte Steaua în terenul advers, fără niciun rezultat.
La reluare, steliştii nu mai au şansa primei reprize. Gazdele apasă tare pe acceleraţie, iar trioul Ribery-Klose-Toni rulează la maximum. Acum s-a văzut diferenţa de valoare şi de atitudine dintre fotbalul munchenez şi cel stelist, mai bine zis dintre fotbalul practicat în Germania şi cel de la noi. După aspectul partidei, steliştii se pot declara mulţumiţi că au scăpat cu un scor de forfait pentru că, dacă nemţilor le-ar fi ieşit tot, ar fi fost o catastrofă naţională.
20 de minute de foc
Meciul începe în forcing pentru gazde, care dau lovitură după lovitură. În minutul patru, la centrarea lui Klose de pe dreapta, Luca Toni reia, dar Zapata, uluitor, respinge. În minutul următor, la centrarea lui Klose de pe stânga, Toni, din trei metri, trimite pe lângă laterală. În minutul 6, din nou, Klose, acum de pe dreapta, îl găseşte pe Toni, care trimite cu capul de aproape, peste poartă. La centrarea lui Ribery de pe stânga, în min. 11, Luca Toni reia milimetric pe lângă laterală. Dacă ar fi fost pe un ring de box, coachul oaspeţilor ar fi aruncat prosopul. Crezând că nu este ziua lor, munchenezii scad turaţia şi le permit lui Rădoi et co. să iasă la atac. Moreno începe să împingă jocul, îl lansează pe Rădoi în min. 24, care din 18 m trimite în vale puţin peste poartă. Peste trei minute, la o f
