In primul rand, neuitand de promisiunile electorale din anii precedenti. Apoi, ar trebui sa ne intrebam ce au devenit acele promisiuni pentru noi. In ce s-au concretizat? Sunt ele acum mai mult decat o amintire ridicola?
Ar trebui sa ne amintim de promisiunile din 1996, din 2000, din 2004. Care si cate dintre acele zeci, sute de angajamente asumate atunci de politicieni s-au indeplinit? Nu s-au transformat oare majoritatea, in final, in apa chioara, cu care un alde Marinescu ne-a plesnit apoi intre ochi?
Ar trebui sa nu uitam de promisiunile electorale legate de coruptie. Indiferent cine le-a facut, si le-au facut aproape toate partidele, nu am avut niciun mare corupt condamnat in toti acesti ani. E ca si cum in 19 ani de la "Revolutia din 89" in tara asta nu a existat coruptie. Ar trebui sa ne aducem aminte de promisiunile din camapaniile electorale prin care eram asigurati ca vom trai, cu totii, nu doar unii, mai bine decat inainte...
Nici nu are sens sa mai cantarim aberatiile la care s-a ajuns in fiecare campanie electorala. Ele ar fi trebuit sa fie taxate cu luciditate pe loc, inainte de a se dovedi ca sunt doar simple minciuni.
Pe rand, am fost pacaliti ca vor fi adusi 15.000 de specialisti care vor scoate tara din criza, ca se vor mari salariile de nu stiu cate ori, ca se vor construi autostrazi, ca vor fi mai multe locuri de munca si mai bine platite. Si multe altele asemenea.
In schimb, in tot acest timp, noi am ramas cu doar 5 kilometri de autostrada construiti in 4 ani. Sau 125 in 20 de ani.
Ar trebui sa intelegem ca asa cum politicienii s-au obisnuit sa promita, la fel ar trebui sa ne obisnuim si noi sa nu ii mai credem sau macar sa aratam un scepticism maxim cand vine vorba de promisiuni. Abia atunci vom fi facut un pas inainte. Sa renuntam a mai fi naivi si creduli.
Insa
