MOTO: "Atrage-i pe toţi proştii de partea ta şi poţi fi ales oriunde". / Frank Dane
Zorii s-au amestecat lăptos cu ceaţa sfârşitului de toamnă şi strada pare înecată în fum. Calc cu grijă, să nu care cumva să strivesc dimineaţa aceasta călâie. În Piaţa Puişor, în rotocolul ce înfăşoară câteva străzi bucureştene, o mână întinsă mă împunge obraznic. Insistent şi arogant. E mâna lui Vanghelie, ca un fierăstrău gata să reteze fleici din electoratul necăjit. "Garantez, dar nu candidez", se împăunează, fără să se mire, de pe un panou imens, şeful echipei pesediste. Criza mondială a lovit năprasnic şi gramatica limbii almanahe, desfigurând-o, dar cine se mai poticneşte de-o virgulă? Şi aia electorală. Asta nu-l împiedică s-o "garanteze" chiar şi pe fosta ministresă de la învăţământ, gracila Ecaterina Andronescu. Îmi îndes mâinile în buzunare şi trec mai departe, urmărit de privirile oacheşului primar. După câţiva paşi dau de blajinul Corneliu Ciontu, fugarul dezvadimizat. Şade şi el pe un banner de campanie, garantat vanghelic. Ca să vezi ce-nseamnă politica în tranziţie! "Marean" a ajuns ditamai "garantul", şi asta e îngrijorător pentru capitala ţării cu pretenţii europene. Iuţesc pasul. Degeaba însă, Ludovic Orban mă prinde la semafor şi sare să-mi apuce mâna. Mă feresc grijuliu, să nu fiu contaminat politiceşte.
Nu e singur, s-a întovărăşit cu Crin Antonescu şi Cristian Ţopescu, pe un ecran mişcător. Nici nu mă dezmeticesc, că, vizavi de "Marriott", alt liberal, anonimul Cristian Banu, se repede şi el cu mâna ţanţoşă. S-a cocoţat pe un bloc şi, de acolo, de la etaj, se uită în jos, la alegătorii care abia se mai ostenesc să cate spre cer. Din fericire, în cer sunt îngeri, nu politicieni! Iar lui Banu nu i-au crescut aripi şi nu se arată semne că minunea va pogorî asupra-i. Ceva mai încolo, la altă răscruc
