De mai bine de patru decenii, pictorul Nicolae Iorga (n.1933) este o prezenta statornica pe simezele galeriilor de arta romanesti si din alte cateva raspantii europene, pe unde s-a aflat in indelunga sa cariera artistica. In acest amurg de toamna, elegantul spatiu expozitional din Complexul Bibliotecii Centrale Universitare - "GalaTeCa" - ofera amatorilor de delicii vizuale un atragator recital de profesionalism, vivacitate coloristica si virtuozitate creativa semnat de aceasta venerabila personalitate a picturii noastre contemporane.
Artistul si-a conceput acest proiect expozitional sub forma unui "atelier deschis". In care privitorul, atat cel inocent, cat si cel avizat, poate distinge cu usurinta principalele linii tematice exersate de pictor in ultimul sfert de secol, dar in abordari tehnice si compozitionale mai recente. Ce atesta preocuparea sa constanta de a-si dezvolta propriile crezuri estetice, intr-o viziune ce nu exclude cautarile inovatoare in campul mijloacelor de expresie si in incercarile de compatibilizare a propriei sensibilitati si filozofii plastice cu tendintele actuale manifestate in lumea artelor.
Desi, la curent cu unele aspecte, vizibile si spectaculare, in buna parte, ale retoricii postmoderne, Nicolae Iorga nu impartaseste in practica propriului travaliu pictural niciuna dintre formele experimentalismului reformator promovate de partizanii de circumstanta ai acestei "noi ordini estetice", ce se insinueaza in arta contemporana. Ceea ce nu-l clasifica automat in categoria "rezistentei" conservatoare, cum ar fi unii grabiti sa o faca! Consecventa lui stilistica, soliditatea instructiei si a experientei lui pictografice si culturale ii confera cu prisosinta libertatea de optiune si discernamantul cuvenit in alegerea propriilor instrumente de exprimare, a propriului registru stilistic si limbaj pictural. Gratie acestora, cr
