Fiecare dintre piese se termina cu bine - si anume cu momentul considerat fericit in care femeia, indelung asediata, ii cedeaza in sfarsit barbatului.
Rafael Munteanu propune teatrelor din Franta (pentru ca acelea din Romania l-au "dezamagit") doua piese: Totul sau nimic si Necunoscuta avea ochii albastri. Aceste piese (incluse in volumul Totul sau nimic, editie bilingva romano-franceza, localitate nementionata, Ed. Cantemir-Golea, 2008) sunt povesti de dragoste dialogate, simpliste si previzibile. Fiecare dintre ele se termina cu bine - nu cu o nunta, ca povestile propriu-zise, ci cu momentul considerat fericit in care femeia, indelung asediata, ii cedeaza in sfarsit barbatului. Din nefericire, tocmai acest moment este expediat sau doar sugerat, cu putin timp inainte de caderea cortinei, astfel incat eventualii spectatori ai unor eventuale spectacole cu piesele lui Rafael Munteanu ar avea motive sa se simta frustrati.
Protagonistii piesei Totul sau nimic sunt Silviu si Daniela, care se cunosc in anticamera unui primar. De la prima vedere se indragostesc nebuneste, astfel incat renunta sa mai intre in audienta si pleaca acasa la Silviu. Daniela, desi cuprinsa de valvataile dragostei, refuza sa se culce cu Silviu, explicandu-i ca vrea totul (ceea ce inseamna ca el sa o ia de nevasta) sau nimic. Silviu sufera cumplit, starnindu-ne compasiunea, o implora pe Daniela sa-i dea macar un aconto din acel "totul", dar ea il refuza categoric. Dupa doi ani, in care face noi incercari (infructuoase) sa o convinga pe iubita lui sa fie mai ingaduitoare, barbatul o cere in casatorie si ajunge la deznodamantul dorit cu atata pasiune. Rasuflam si noi, cititorii, usurati, pentru ca ne dam seama ce greu este sa te gandesti obsesiv doi ani la ceea ce cu putina intelegere din partea femeii s-ar fi obtinut in zece minute.
Necunoscuta avea ochii albastri ii aduce
