Politicienii care se avantau la tribuna dupa decembrie 1989 erau intrerupti uneori de asistenta cu indemnul: "Nu mai da din mana!". De fapt, cenzura populara nu-i sanctiona pe ei, ci pe... Ceausescu. Fostul dictator ii exasperase pe romani nu numai cu gesturile sarace si sacadate care-i acompaniau discursurile, ci si pentru ca facea sa dispara sate si biserici printr-o simpla zvacnire a bratului.
Dar oamenilor politici comunicarea nonverbala le este indispensabila si multi au luat, de-a lungul timpului, chiar lectii de actorie, sperand astfel sa-si controleze tinuta si sa-si compuna un repertoriu de miscari rafinate si expresive. Ceea ce nu i-a ajutat intotdeauna sa se fereasca de pozne. Margaret Thatcher, de pilda, desi a beneficiat mult timp de consultanta unor experti, a facut deliciul presei si al publicului dupa ce a schitat in aer simbolul victoriei, insa cu palma indreptata spre propriul chip. Neglijent desenat, acest semn, pe care Churchill l-a facut celebru in perioada celui de-al doilea razboi mondial, poate avea conotatii insultatoare. Mai recent, un ministru dambovitean de externe i-a raspuns neinspirat Regelui Spaniei cu pumnul inclestat si degetul mare ridicat sprintar, echivalentul american al OK. Inadecvat in aceasta situatie a fost nu gestul, ci contextul...
In plus, Istoria isi are chiromantii sai. Valentin Berejkov, o buna perioada translatorul principal al lui Stalin in relatiile cu Germania si cu tarile de limba engleza, s-a incumetat sa le ghiceasca in palma celor mai puternici oameni ai lumii: "Probabil ca sunt unul dintre putinii supravietuitori ai razboiului care a dat mana cu toate marile personalitati ale vremii: Stalin, Hitler, Roosevelt, Chou En-lai. Un scriitor mai talentat ar putea sa scrie probabil un roman intreg consacrat numai acestor strangeri de mana. E adevarat ca fiecare dintre ele era diferita si unica si,
