Mircea Cărtărescu: "Oricine se opune PSD-ului este mai bun decât ceilalţi. Votul meu va fi negativ, marcat nu de entuziasm, nici de speranţă, ci de disperare."
În trei zile sunt alegerile şi n-am niciun chef de ele. Nu doar că nu mai sper că se va schimba ceva, dar mă-ncearcă şi o sumbră presimţire, ce se confirmă tot mai mult.
Cu o săptămână în urmă, un prieten foarte informat (catindează şi el la un coledzi) îmi spunea: „E nenorocire. Ne încalecă ăştia din nou. Să-i vezi ce vioi au redevenit, cum dau ulei şi zahăr prin toate satele, cum au împânzit cu afişe peste tot. Vine unul la mine şi zice: da’ dacă te votez, nu-mi dai şi mie ceva? Ce să-ţi dau, tată, ce-are una cu alta, pe ce lume te crezi dumneata? Ba pe ce lume te crezi tu, bă, că pesedeul, uite, dă la oameni...“. Citesc apoi în ziare despre încă un sondaj care confirmă că PSD este în avans cu câteva procente faţă de PDL. Într-adevăr e nenorocire. Suntem o ţară fără speranţă.
Slăbirea puterii PSD ar fi trebuit să fie principalul obiectiv politic al Alianţei D.A. încă de la constituirea ei. Urmaş al partidului comunist, devenit un ghem de ticăloşie şi corupţie, PSD nu merită să existe. Dacă a reprezentat vreodată pe cineva sau ceva, el tocmai asta a reprezentat: înapoierea noastră naţională, masa rurală, slab educată, şmecheria noastră, furtul propriei căciuli, tot ce face să fim, din toate punctele de vedere, în coada Europei. PSD mi s-a părut mereu, sub toate avatarele sale de 18 ani încoace, partea întunecată a vieţii noastre politice, povara care ne trage, orice-am face, înapoi. În loc de zdrobirea hidrei care-acum nu ne lasă să trăim, ştim cu toţii în ce circ ne-am petrecut ultimii ani. E marea greşeală a politicii noastre, indiferent de cine credem că e vinovat. Alianţa D.A. nu şi-a realizat, pur şi simplu, obiectivul major. S-a pierdut în schimb în uri
