Absolvind filologia bucureşteană în 1951, Radu Petrescu, împreună cu viitoarea lui soţie Adela, colegă de facultate, solicită şi primesc o repartiţie îndepărtată într-un sat din fostul raion Bistriţa, (Petriş), regiunea Rodna - azi judeţul Bistriţa-Năsăud, iar Adela în satul Dipşa. După un an, ambii vor fi transferaţi la şcoala Elementară din Prundu-Bârgăului, unde vor profesa încă doi ani, între 1952-1954. Puţini dintre colegii de învăţământ, şi mai puţini dintre elevii săi şi-au dat seama că profesorul Radu Petrescu va fi peste două decenii unul din cei mai importanţi prozatori din literatura română postbelică. Unul dintre aceştia a fost Niculae Vrăşmaş, autorul acestei cărţi documentar-memorialistice, în genul cărţilor apărute odinioară la Editura Sport-Turism, colecţia "Pe urmele lui?". Era elev în clasa a VII-a, clasă terminală pe atunci, a şcolii elementare şi era fascinat de lecţiile profesorului Radu Petrescu. Din amintirile elevului Niculae Vrăşmaş, care a devenit nu un literat sau un scriitor sau un profesor de literatură română, ci un inginer geolog, dar a rămas un iubitor de literatură română, se conturează portretul unui tânăr profesor, scriitor şi pasionat de arte. Elevul de odinioară îşi scrie memoriile îndemnat şi de doi profesori publicişti care au reconstituit documentar popasul dăscălesc bistriţean (la Petriş şi la Prundul-Bârgăului) al autorului lui Matei Iliescu, Ioan Ilieş şi Mircea Platon. (Amândoi mi-au fost colegi de facultate la filologia clujeană) şi ajunşi profesori la Bistriţa sau Prundul-Bârgăului s-au preocupat într-un mod cu totul lăudabil de cunoaşterea tradiţiilor literare locale. Ioan Ilieş a şi publicat o carte, Posteritatea lui Radu Petrescu, Editura Tipomur, Târgu-Mureş, 1993, iar Mircea Platon, a coordonat apariţia revistei Ocheanul întors, publicaţie trimestrială a elevilor Liceului "Radu Petrescu" din Prundu-Bârgăului, ce prel