Orice festivitate cu scriitori este emotionanta mai ales prin nestiinta acestora de a primi laude, premii, distinctii. Indiferent unde se desfasoara un astfel de ceremonial - la ei acasa, la Uniunea Scriitorilor, la teatru, la biserica sau intr-o institutie publica -, scriitorii nostri par a fi stramtorati de momentul solemn de a fi recompensati, adesea simbolic, pentru cartile lor. Este pentru a patra oara cand Primaria Sectorului 2 gazduieste - si sprijina financiar - decernarea Premiilor Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti, dar autorii par ca nu s-au obisnuit prea tare cu locul. Si asta in conditiile in care primaria nu isi deschide doar o data pe an usile pentru arta.
Gazde amabile, fete ce zambesc profesional si incurajator de dincolo de ecusonul "Protocol", oameni care, in general, se cunosc intre ei, o galerie de arta umanizand o institutie publica in care cetatenii calca adesea stresati ca trebuie sa isi rezolve ceva - toate acestea au alcatuit un cadru placut pentru momentul festiv al decernarii Premiilor Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti. Cea mai mare asociatie de scriitori din Romania si-a aflat in Primaria Sectorului 2 un sprijin de nadejde si consecvent al proiectelor sale, iar patriotismul meu local (sunt nascut, am copilarit si, dupa peregrinari prin oras, am revenit cu locuinta in Colentina, la o azvarlitura de bat de gura Oborului) se umfla in pene la astfel de ocazii. Dar numai atat despre aceasta lunga si frumoasa prietenie intre scriitorii bucuresteni si o institutie publica, spre a nu fi acuzat ca incalc regulile de campanie. Asadar sa trec la cele scriitoricesti.
Printre putinele lucruri de autonomie pe care asociatiile le au, acordarea de premii reprezinta, la randu-i, un fel de premiu de consolare. Premiile se decerneaza in tiparul acelorasi prevederi statutare - juriul, ales pe patru ani, este alcatuit numai din cr
