Pentru mulţi dintre români, sărbătoarea naţională a ajuns să reprezinte doar o zi liberă, care nu mai trezeşte trăiri patriotice, pentru că şi-a pierdut semnificaţia istorică. Istoricii se contrazic pe tema simbolisticii zilei naţionale: unire, independenţă sau revoluţie. Problema este alta – românilor le lipseşte motivaţia pentru a sărbători. Istoricul Neagu Djuvara crede că ziua naţională ar trebui să fie 10 Mai, cum s-a întâmplat „timp de aproape un veac”, pentru a nu schimba sărbătoarea cu fiecare regim, dar şi pentru că primăvara este anotimpul cel mai potrivit pentru ca lumea să poată „dansa în stradă”.

Cel mai important argument este însă cel istoric, pentru că 1 Decembrie 1918 nu este „ziua în care s-a creat România Mare”, ci doar ziua în care „s-au adunat 100.000 de ardeleni şi de bănăţeni ca să ceară Regatului României să fie primiţi în el”.

„Din punct de vedere constituţional, ziua în care s-a născut România Mare este 24 Decembrie 1918, când regele Ferdinand iscăleşte un decret prin care acceptă cele trei propuneri, a Bucovinei, a Basarabiei şi a Transilvaniei şi Banatului, de a se uni cu Regatul Românesc”, explică istoricul.

10 Mai sau 1 Decembrie?

Deputatul liberal Horaţiu Buzatu, care a susţinut în Cameră, în mai anul acesta, revenirea la serbarea independenţei, spune că, dacă nu ar fi existat 10 Mai 1877, nu ar fi existat nici 1 Decembrie 1918.

„Pe 10 Mai 1877, Senatul României a adoptat «Legea Independenţei», semnată imediat de prinţul Carol I. Dacă România nu ar fi emis acest act, iar Declaraţia de Independenţă nu ar fi fost urmată de obţinerea ei prin luptă, îmi este greu să cred că ţara noastră, pe atunci un stat care depindea de un imperiu, ar fi avut posibilitatea de a materializa actul de reîntregire, adică de a-şi recupera teritoriile pierdute”, explică politicianul.