Teatrul National de Opereta o readuce pe scena pe Doamna Glawari, "vaduva vesela" a lui Franz Lehar. Pare curios ca o opereta - genul de spectacol cel mai neproblematic - sa propuna un personaj atat de socant.
Hanna Glawari a fost indragostita de desfranatul diplomat Danilo, dar acesta nu avea ce face cu o fata simpla si saraca. Spre deosebire de libretele clasice, care pun mariajul la sfarsit, in cazul acesta el premerge actiunea propriu-zisa. Casatoria inteleapta cu bogatul Glawari, un self-made man care avusese bunul-gust sa raposeze rapid, a lasat-o pe Hanna bogata, tanara si disponibila. Ea intra in scena clamandu-si fara retinere triumful. Se arata nerabdatoare sa se infrupte lacom din tot ceea ce spiritele comune pretuiesc mai mult si mai mult: luxul, luxura si razbunarea. Fusese saraca, va straluci; fusese respinsa, va pedepsi; fusese umilita, va jigni. Situatia trece binisor dincolo de limitele firesti ale operetei, pentru a ne proiecta in plin Durrenmatt. Vaduva vesela ne anunta, cu falsa voiosie, Vizita batranei doamne, care-i va urma peste vreo cincizeci de ani. Hanna Glawari este la fel de cinica si de neinduratoare ca si Claire Zachanassian, dar este inca destul de tanara pentru a-si impinge nonconformismul pana la inconsecventa. Venise pentru se razbuna, pentru a umili, dar capituleaza de indata ce Danilo o invita la vals. Spre deosebire de Claire Zachanassian, care vrea capul fostului amant, Hanna Glawari, mai abila, nu se multumeste pana nu-i ia tot trupul.
Averea celor doua doamne a fost stransa cu risc si truda de catre sotii respectivi, pe care-i banuim grosieri si energici, impetuosi in afaceri si emotivi in amor. Domnii Glawari si Zachanassian au facut bani din industrie si comert, au inmultit acesti bani prin speculatie si i-au risipit fara imaginatie. Dispretuitoare de conveniente, vaduvele lor le respecta, daca nu aminti
