Zilele trecute, facandu-mi-se din nou dor de carte proaspata, m-am hotarat sa trag o raita pe la libraria Humanitas. Obiceiul l-am deprins inca din anii '90, pe vremea cand frumusetea Ionelei imi accentua pofta de lectura pana intr-atat, incat ajunsesem sa-l infurii de-a binelea pe Emil Brumaru, vizitatorul cel mai asiduu al locului.
Pai cum sa nu-l enervez cand Ionela, cu parul ei blond si ochi ca maslina, zambea atat de strengar? Cum sa nu cumperi libraria intreaga de dragul ei? Subtire, delicata, cu trup de codana pusa pe sotii si cu pielea mai alba chiar decat spuma marii din care, zice-se, a iesit zeita iubirii, Ionela parea, ca sa citam in continuare din clasici, o inchipuire de vraja sau de vis, suava fara sa fie abstracta, in felul inubliabilelor plasmuiri botticelliene.
Vazand-o asa, cum paseste gratios printre rafturi pentru a pune tomurile in ordine, aveam cateodata senzatia ca ma aflu chiar in prezenta Isoldei cea cu brate subtiri si nervoase. Fara sa uit de spada regelui Marc, recunosc, mi-a trebuit destula stapanire de sine sa nu-mi pierd mintile, precum nenorocitul cavaler blestemat sa ravneasca la fructul oprit incarnat taman in sotia prietenului. Evident, si nu doar din considerente etice, amorul meu era sortit sa se consume exclusiv in imaginatie, ca in orice poveste sentimentala nutrita de carti.
Astfel, cand nu o vedeam, citeam pe rupte pana in zori gandindu-ma cum am s-o impresionez a doua zi cu "eruditia" mea, in care intrau de-a valma Hegel, Fichte, Schelling, Etienne Gilson, Alexandrian, Lao Tse, Eliphas Levi, Papus, Hannah Arendt, Popper, Thomas S. Kuhn, Rudolf Otto, Heinrich Zimmer, Freud si Jung, Berdiaev, Florenski sau Sestov, dar si vedetele autohtone, de la "recuperatii" Eliade, Noica, Cioran sau Ionesco la Plesu si Liiceanu, continuatorii fideli ai elitelor de mai an, giranti la randul lor ai vipurilor tranzitiei, de
