Evz.ro recompune din gazete şi cărţi vechi lumea alegerilor de altădată, lumea cetăţeanului nemulţumit, dar „cooperant” cu politicianul abuziv şi cinic, demagog şi arivist.

Înainte de al şaselea ciclu de alegeri parlamentare din postcomunism, evz.ro vă prezintă inventarul complet al procesului electoral interbelic, aşa cum reiese el din presa vremii. Dincolo de acarienii care-şi fac acum de cap prin arhive, paginile din „Adeverul”, „Dimineaţa” (ziare-fanion ale „stângii”) şi „Universul” (port-drapelul „dreptei”) spun poveşti fascinante şi tragice, cu alegători bătuţi măr sau împiedicaţi să voteze, cu fraude ingenioase şi politicieni de opoziţie arestaţi în ziua votului (de obicei, a doua zi erau eliberaţi). Ziarele epocii trebuie citite în cheia timpurilor, partizanatul jurnalistic de atunci fiind fervent.

Politica, pomana şi pumnul

Raportările la alegerile din România Mare s-au făcut idilic-ignorant (explicabil în postceauşismul timpuriu) sau incomplet şi interesat (pentru a susţine mitul unei tradiţii democratice). Descris drept minunat, fragmentul de timp comprimat între cele două Războaie Mondiale ascunde alegeri care poartă cu ele aceleaşi metehne ca şi cele de după 1989, aceleaşi coordonate-cadru: pomana şi pumnii electorali.

Între noiembrie 1919 (primele alegeri de după război, desfăşurate sub entuziasmul votului universal şi marcate de o prezenţă masivă) şi decembrie 1937 (ultimul bal democratic, dinainte ca timpul să nu mai aibă răbdare şi România să fie înghiţiă de pasiunile totalitare) stau zece chemări la urne. La fiecare dintre acestea, presa scria acelaşi lucru, că oamenii vor participa la cele mai importante alegeri din viaţa lor, care vor schimba fundamental tot ce fusese până atunci, chiar şi cu un an înainte.

Şi discursurile, manifestele, toate spuneau că „ceilalţi” sunt nişte tâlhari la drumul