VASILE LECHINTAN
- Istoric din Cluj-Napoca -
"Actul de la 1 Decembrie 1918 a fost un miracol romanesc"
In urma cu 90 de ani, intr-un decembrie friguros si inghetat, toata suflarea romanilor din Ardeal ardea sufleteste, in asteptarea implinirii unei visari de veacuri: unirea Transilvaniei cu celelalte provincii romanesti. Pe jos, calare, cu carute sau pe acoperisuri de tren, sute de mii de oameni s-au adunat pe Platoul Romanilor din Alba Iulia, pe 1 decembrie 1918, pentru a striga intr-un glas: "Vrem sa ne unim cu tara". Sosise clipa cea mare, dorita si prevestita de luptatorii pasoptisti, "ceasul sfant" proorocit de luminatorii Scolii Ardelene si de memorandisti. Napastuiti de o stapanire brutala, care ii trata ca pe vite, romanii ardeleni ajunsesera la disperare. Desi erau multi, de doua ori cat ungurii, sasii si secuii la un loc, ei traiau ca pe sub pamant in propria lor tara.
(Istoricul Vasile Lechintan, cercetator la Arhivele Nationale din Cluj-Napoca, evoca pentru cititorii nostri cauzele si desfasurarea acelor momente astrale din decembrie 1918.)
"Material bun de maghiarizat"
- Ce i-a determinat pe romanii ardeleni sa-si doreasca atat de mult ruperea de Ungaria si unirea cu Tara Mama?
- Ce-l poate determina pe un fiu sa vrea sa ajunga in bratele mamei sale? Dar in cazul ardelenilor a mai fost ceva: robia feudala de pana la 1848-1849 si robia nationala de dupa 1867, cand Transilvania a fost alipita fortat la Ungaria, peste vointa romanilor majoritari in stat. Din Evul Mediu pana la 1848, romanii au fost serbi pe mosie, nu aveau dreptul sa se stabileasca in orase, sa aiba acces la scoli inalte (multe sperante, multi posibili intelectuali ilustri ai romanilor s-au pierdut); erau umiliti ca neam, neavand voie sa umble calare, ori sa umble imbracati in haine de postav, sa poarte arme ori sa-si f
