Puţin după ora 10:00, la Dăbuleni, nu e mai ziua Sfântului Andrei, ci ziua alegerilor. În colegiul în care candidează Mircea Geoană nu prea contează cota unică de impozitare şi mai mult cine şi cât a dat: “nu e mită, domne’, e să ne arate că ştie oamenii ce ne doare”, spune un localnic. Sursa: Răzvan Vălcăneanţu

Pe fundalul înţelepciunii de la sat îşi face apariţia Mircea Geoană. Un bărbat de la “protocol“ dă din mâini, agitat mai ceva ca la un meci de fotbal: “faceţi loc, a venit domnul candidat!”. Liderul PSD descinde din tradiţionala limuzină Audi de servciu (B-01-PSD), flancat de colegi din teritoriu: Ioan Călin (candidat la Camera Deputatilor) şi primarul PSD-ist Nicolae Drăgoi.

Alaiul urmează cu stricteţe ritualul electoral. Geoană pupă pe cine prinde şi se interesează de mersul scrutinului în dulcele grai oltenesc: “Votaşi?”. Alegătoarea, puţin fâstâcită, răspunde: “Votai”.

Ajuns în faţa Casei de Cultură din Dăbuleni, devenită azi secţia de votare nr. 200, fostul ministru de externe dă mâna reverenţios cu bătrânii, bate pe spate prieteneşte alegătorii mai tineri şi mângăie pe cap părinteşte patru copii care-l aşteaptă dârdâind în nişte costume populare. Au fost îmbrăcaţi “de dom’ profesor şi de doamna directoare”. L-au mai aşteptat şi cu alte ocazii, când Geoană le-a adus “pixuri, brichete şi le-a promis un viitor mai bun”.

Pe fundal, slujba de duminică răsună nestingherită prin sistemul dolby surround cu care e dotată biserica din centrul Dăbuleniului. Pe treptele secţiei nr. 200, Geoană dă peste un bătrân cu o sticlă de ulei în braţe: “Ce faci, tataie, cu uleiul ăla?”, se interesează preşedintele PSD înainte de a-şi face loc într-o încăpere cu pereţii verzi pe care au fost suspendate mai multe carpete olteneşti.

Localnicii se înghiontesc şi se dau la o parte, lăsându-l să se bage în faţă şi să