Documentul stipula că Flacăra de pe Monumentul Eroului Necunoscut se stingea doar prin hotărâre de guvern.
Culai Banu stă pe prispă, aşteptând să i se usuce plămânii atârnaţi de dimineaţă pe sârma de rufe din ogradă. E fumător înrăit, şi medicii l-au sfătuit, punându-l la raze şi somându-l să zică 33, să-şi scoată plămânii o dată pe săptămână şi să-i spele cu detergent. După care trebuie să-i atârne la uscat. În tot acest timp n-are voie să fumeze, deoarece fumul de ţigară i s-ar putea depune pe pereţii dinăuntru ai corpului şi ar fi mai dificil să-i cureţe cu peria de sârmă, cum face un ins din satul vecin, şi el bolnav de atâta tutun.
*
AU SFINŢIT IZVORUL
De Bobotează, fraţii Mărdărescu au sfinţit izvorul care i-a făcut bogaţi. Prin anii '90, când spaţiul pentru învârteli era uriaş, cei doi au vârât bani în apă. În apă chioară, desigur. Numai că ei o puneau în sticle cu etichete viu colorate, cu dopuri din plută bună, şi o vindeau drept apă din care a băut Pustnicul Vasile. Pustnicul Vasile era un personaj legendar, despre care se spunea că-ţi aduce câştig sigur la Loto.
La vremea respectivă, peste ţară se abătuse molima jocurilor de noroc: de la Bingo până la jocurile de într-ajutorare. Toată lumea râvnea să se îmbogăţească peste noapte. Şi cel mai adesea îmbogăţirea putea veni de la un loz norocos sau de la inspiraţia de a-ţi scoate banii înainte ca jocul de într-ajutorare să se prăbuşească, iar născocitorul lui să fie arestat, după ce, în prealabil, rămăsese fără o leţcaie.
Fraţii Mărdărescu au mirosit rapid afacerea. Astfel că apa chioară era vândută la un preţ înzecit drept apa care-ţi dădea clarviziuni. Sticla era vârâtă într-o cutie alături de o broşură de câteva file cu reguli de folosire.
Se spunea, printre altele, că apa trebuie pusă într-un pahar pe care nu l-a atins
