Înainte de Războiul din Irak, numeroase thrillere îşi plasau acţiunea în acea zonă, greu accesibilă, misterioasă, o mină de aur pentru scriitorii cu imaginaţie frenetică.

Dar şi după căderea lui Saddam, autorii de romane cu suspans descoperă subiecte incitante în acele regiuni devastate de conflicte militare.

Andreas Albes este de profesie jurnalist. Fără să-i fi citit nici o corespondenţă din Bagdad sau din Kosovo, unde l-a trimis redacţia în care a lucrat, pot să afirm că îşi cunoaşte temeinic meseria. Fiindcă în romanul său Comoara, cele mai izbutite pagini sunt datorate ziaristului, nu scriitorului, acesta posedând mijloace de exprimare mai modeste. Ca ziarist, Andreas Albes ne pare percutant şi exact. El este înzestrat cu un acut spirit de observaţie, are ştiinţa detaliului şi precizia documentării. Cartea sa aglutinează o cantitate uriaşă de informaţii, obţinute la faţa locului, şi, ca urmare, veridice. Relatarea e riguroasă, în puţine cuvinte, la obiect. Reporterul de război care a fost reuşeşte să ne familiarizeze rapid cu evenimente incredibile şi cu un decor halucinant.

RAPID. O capitală în ruine. Patrule americane pe străzi. O populaţie ostilă. Atentate în fiecare zi. Multă mizerie şi durere. Iar gazetari în goană după exotic şi senzaţional vânează cele mai fierbinţi ştiri. Sunt veniţi din toate colţurile lumii. Îndrăgostiţi de meseria lor, dar şi dornici de faimă şi bani, îşi riscă viaţa în orice clipă. Uneori, în perioadele de acalmie, se plictisesc şi atunci încing chefuri prelungite până în zori, chiar dacă la câţiva metri de ei cineva cloceşte planuri de răzbunare împotriva ocupanţilor.

Ca scriitor, Andreas Albes este mai puţin convingător. Şi nu din pricina incapacităţii de a imagina. Dimpotrivă, deşi porneşte de la fapte reale – dispariţia multor opere de artă din Irak – Comoara decolează rapid, desprinzându-se de co