JURNAL DE ROMÂNIA
N-am crezut că după 19 (nouăsprezece) ani de libertate, atît cît a putut ea să fie, şi democraţie, atît cît n-a putut ea să fie, voi avea un sentiment dezolant despre ideea de vot, că mă voi uita absent la ceea ce se întîmplă pe scena politică, nimic nu-mi pare mai tern şi mai cenuşiu cu tot circul mic, ieftin, făcut cu ciocul mare şi bogat, cu candidaţi aleşi mandat de-a rîndul pe liste veniţi acum în faţa alegătorilor cu tupeu de uninominal, cu programe năucitoare, nu ştii cine mai este de stînga, cine mai este de dreapta, cît despre centru, centru-stînga, centru-dreapta să le fie ţărîna uşoară, cine dă pensii mai mari, cine dă salariile profesorilor, sînt unii care doar dau, iar alţii care doar iau, cei mai mulţi însă oferă soluţii de criză şi programe pe care nu le-a văzut nimeni, ei înşişi vor să fie votaţi pe post de criză şi anticriză, singurul lucru mai interesant îmi pare războiul afişelor dus de aurolacii partidelor, aicea spectacolul e la el acasă, fie că e vorba de stîlpi de telegraf, vitrine, cruci, panouri, ziduri, cutii poştale, haimanale, cum la fel de educative, pline de înţelepciune, spirit, suflet şi candoare mi se par manelele aruncate în luptă, poezie curată, să moară mama lor dacă vă mint, şi atunci, pe bună dreptate, ce să cauţi la vot, pe cine să alegi şi, mai ales, de ce?, asistăm la nişte alegeri a căror miză nu ne aparţine, e miza lor şi nu a noastră în alegerile de anul acesta, iar ca să vedeţi ce înseamnă această miză şi că noi n-avem nici o legătură, absolut nici o legătură cu ea, aşteptaţi ziua de 1 Decembrie, Ziua Naţională, şi o să vedeţi spectacolul jalnic al împărţirii şi împărţitorilor aleşi ai neamului, nimic nu va putea să fie mai frumos, mai curat şi mai înălţător decît ziua aceea, ca să nu mai vorbim de noaptea de 30 noiembrie spre 1 Decembrie, ne-aşteaptă zile de dispreţ, nopţi de in
